Situația cea mai des întâlnită în familiile de pe la noi (și de prin alte părți, nu e România mai cu moț…) este următoarea: bărbatul face în general lucruri care rămân, sunt vizibile și, pentru care, de obicei primește și aprecieri (chiar și după o perioadă lungă de timp). Femeia face în general lucruri care sunt importante (și esențiale) pentru bunul mers al familiei dar care nu lasă în general urme în timp, care sunt – să zicem – perisabile, care trebuie repetate și iarăși repetate. Și care de obicei nu sunt apreciate…pentru că sunt luate ca firești, normale.
De exemplu: bărbatul cumpără un televizor mare, plat, super-truper, vine acasă cu el, îl montează pe perete apoi …este foarte vizibil, vin prietenii în vizită, îl laudă (pe televizor, firește), vorbesc despre el, se uită la el, iarăși vorbesc despre el. Bărbatul este apreciat. Alt exemplu: bărbatul construiește ceva în casă, pune niște rafturi pe perete, la care meșterește (cu bucurie, pentru că, de obicei bărbații lucrează de obicei atunci când și cum au chef, așadar când e sentimentul acela de bucurie și nu când nu au chef, nu-i așa?). Și apoi…se repetă (poate) situația de mai sus: rafturile sunt vizibile, mult timp chiar, se discută despre asta, bărbatul este apreciat (nu numai de cei din familie dar și de ceilalți).
Femeia: de obicei, femeia face acele lucruri care sunt absolut esențiale pentru o familie dar care…nu lasă urme… face de mâncare, mâncarea s-a mâncat, s-a terminat. Face curățenie. Curățenia se duce poate chiar și într-o oră. Spală rufe. Rufele murdare umplu coșul a doua zi. Femeia primește aprecieri? Nu prea… Poate pentru că sunt ”prea implicite”. Firește, toată lumea se bucură să mănânce, să trăiască într-o casă curată sau să aibă haine curate cu care să se îmbrace… Dar sunt implicite. Așa ”trebuie” să fie. Nimeni nu (mai) mulțumește pentru că atunci când deschide dulapul de haine găsește acolo hainele curate și aranjate. Nimeni nu (mai) mulțumește pentru mâncarea caldă pregătită pentru cină. Și nimeni nu (mai) mulțumește pentru că locuința este în ordine și curățenie… Nimeni nu mai apreciază că cineva s-a gândit la ce mâncăruri se vor pregăti în ziua următoare, s-a dus la cumpărături, a venit acasă cu sacoșele pline și apoi a pregătit feluri gustoase și hrănitoare. Toate acestea sunt luate ”la pachet”.
Și dacă pe lângă toate acestea (și încă multe altele care se fac prin casă sau pe lângă casă), femeia este și parte care contribuie la venitul familiei (chiar dacă nu ajunge la nivelul bărbatului, să zicem), dacă se îngrijește de tot ceea ce ține de copii (știe exact ce haine are copilul și ce nu, ce mănâncă și când, ce medicamente sau tratamente trebuie să primească copilul, când are programare la stomatolog sau când e următoarea activitate extrașcolară ș.a.m.d) …oare femeia primește pentru toate acestea aprecierea pe care ar trebui să o primească? Oare pentru că alege să stea mai mult lângă copii (pentru a nu-i lăsa în grija altora) în detrimentul propriei cariere profesionale sau cu amânarea propriilor dorințe, pasiuni pe o perioadă…fără o dată precisă…oare ar trebui să primească mai puțină apreciere? Doar pentru că ”stă acasă cu copiii”? Sau pentru că, câștigurile ei (materiale) sunt prea mici în comparație cu ale partenerului ei ar trebui să nu fie luate în considerare?
Știați că, în general, într-o familie, femeia este cea care cumpără de mâncare și alte consumabile (pentru casă) din banii pe care îi are ea în portofel (ca să nu zic neapărat din banii ei/câștigați de ea) iar bărbatul este cel care cumpără lucrurile acelea vizibile, de obicei scumpe și care ”lasă urme” în timp (vezi aparat foto, cameră video, TV, AppleTV, alte electrocasnice, mobilă, mașină, bicicletă etc)? Păi de ce se întâmpla asta? De ce este segregarea aceasta și de ce este ”normal și firesc” să fie așa? De ce se întâmplă ca femeia să cumpere toate acele lucruri fără de care chiar poate nu ar putea trăi o familie și apoi (mai ales dacă are bani în portofel mai puțini decât partenerul) să ajungă să ceară bani pentru diversele nevoi personale (pentru care să mai primească și priviri circumspecte din partea bărbatului): mers la un salon/cosmetică/tuns, cumpărat ceva drăguț (sau de care are nevoie) etc. De ce femeia și bărbatul acceptă aceste comportamente ca … ”așa sunt ele” și perpetuează aceste situații care sunt des întâlnite în foarte multe familii. Da, firește, putem găsi și excepțiile (care n-ar trebui să fie excepții), în familii în care venitul e pus la comun și bugetul de cheltuieli este la fel pus la comun. Și eventual este și proporțional cu venitul fiecărui membru. Și eventual, fiecare are și părticica lui de intimitate financiară, pe care nu trebuie să o explice sau să o argumenteze. Așa nu mai ajunge femeia să cumpere din banii ei din portofel – mâncare, haine pentru copii și consumabilele dintr-o casă iar bărbatul să îi reproșeze (poate) pe ce a cheltuit banii și de ce îi cere pentru nu știu ce ”mofturi de femeie”…
Te văd! Te apreciez! Ești minunată!
Tot văd lucrurile acestea în multe case. Mă întristez și mă tot gândesc ce se poate face, cum se poate schimba astfel încât copiii noștri să nu mai crească cu astfel de modele familiale. Firește, schimbarea este necesar a începe de la mama și tata. De acum.
Intenția mea este de a aduce o apreciere (cât de mică) tuturor acelor femei care fac atât de multe lucruri într-o zi, care se dedică altora și nevoilor (și poate și dorințelor) altora cu riscul amânării și a tot amânării propriilor nevoi și dorințe. Tuturor femeilor care au grijă să nu lipsească nimic în casele lor, care renunță la multe lucruri pentru a fi bine altora, care trag de ele să fie acolo pentru copiii lor, pentru partenerii lor, pentru prieteni. Și care contribuie la viața relațională, financiară și emoțională a familiei într-un mod în care nu sunt recunoscute și apreciate… Aș vrea să fiu în fața fiecărei femei care face acest lucru și să îi spun: Te văd! Te apreciez! Ești minunată! Te valorizez! Ai grijă de tine! Valorizează-te și tu!
Foto unsplash.com
