Ghid de supraviețuire: ce să faci dacă cel mic începe să nu mai creadă în Moș Crăciun

Sunt familii în care există un mod special prin care se face tranziția de la a primi cadouri de la Moș Crăciun la a deveni Moș Crăciun. În felul acesta Moș Crăciun nu este o minciună deconspirată ci o serie de fapte bune în spiritul Crăciunului.

Când copilul are 6-7 ani și încep să apară primele suspiciniuni cât de mici că Moș Crăciun nu e o ființă în carne și oase atunci ști că copilul e pregătit pentru următoarea etapă.

Puteți să îi scoateți la o prăjitură raw și să le spuneți următoarele:
– Văd că ai crescut mult anul ăsta – și nu numai în înălțime dar văd că și inima ta a crscut (și aici puteți să îi dați 2-3 exemple de comportament empatic, semne că îi pasă de sentimentele altora, fapte bune, etc – lucruri pe care copilul le-a făcut în anul ce tocmai se încheie). De fapt, cred că inima ta a crescut așa de tare încât ești pregătit să devi un Moș Crăciun.
– Poate ai observat că majoritatea Moșilor ăe care îi vezi sunt oameni îmbrăcați în Moș Crăciun. Unii prieteni s-ar putea să îți fi spus că chiar nu există Moș Crăciun. Mulți copii cred asta pentru că nu sunt pregătiți să devină Moș Crăciun. Tu ești!
– Ia spune-mi cele mai bune lucrui care îți vin în minte când te gândești la Moș Crăciun. Ce primește Moșul pentru tot efortul său? (și aici puteți să conduceți discuția de la cozonacul cu lapte la sentimentul de bine pe care Moșul îl are când oferă atâta bucurie tuturor copiiilor).
– Acum, TU ești gata să faci prima faptă bună în calitate de Moș Crăciun!

Asigurați-vă că păstrați tonul conspirativ. 🙂

Puteți apoi încerca să îl rugați pe copil să se gândească la cineva apropiat – de obicei un vecin sau prieten/coleg. Misiunea celui mic este ca în mod secret să afle ceva de care acea persoană are nevoie sau își dorește foarte tare și apoi să găsească acel ceva, să îl ambeleze ca pe un cadou și să facă în așa fel încât persoana respectivă să îl primească fără să bănuiască de la cine este. Un Moș Crăciun veritabil nu așteaptă recunoștiință și mulțumiri ci dăruiește altruist.

Copilul din povestea noastră a ales o “vrăjitoare bătrână” din cartier. Avea un gard înalt în jurul casei și niciodată nu lăsa copiii să intre să își recupereze mingea ajunsă la ea în curte. Țipa la ei să se joace în liniște, și așa mai departe. Puștiul a observat când mergeam la școală că bătrâna ieșea în fiecare zi să își recupereze ziarul desculță așa că a hotărât că are nevoie de papuci. A spionat-o și a reușit să estimeze cam cât poartă la picior.

Am mers împreună cu băiatul la hypermarket și am cumpărat o pereche de papuci călduroși, i-am ambalat în cadou cu o etichetă frumoasă pe care scria “Crăciun Fericit! Moș Crăciun.” și într-o seară i-a împins bâtrânei cadoul pe sub poartă, în curte.

Copilul era foarte nerăbdător să vadă ce se întâmplă așa că a doua zi am fost atenți când a ieșit bătrâna după ziar. Purta papucii! Băiatul era în extaz! Tatăl i-a reamint că nimeni în lume nu poate afla ce a făcut, nimeni nu trebuia să știe că el a fost Moș Crăciun pentru bătrânică.

În anii următori și-a ales alte “victime” și de fiecare dată a găsit cadouri unice și frumoase special alese pentru ei. Într-un an și-a curățat bicicleta, i-a pus o șa nouă și i-a oferit-o cadou fiicei prietenilor noștri. Acești oameni erau și sunt foarte săraci. L-am întrebat pe tată dacă e ok cu gestul nostru. Privire fetei când a văzut bicicleta cu o fundă mare roșie a fost aproape la fel de minunată ca cea a fiului meu.

Când a venit timpul fiului #2 să intre în rândurile Moșilor, fratele mai mare a ajutat cu discursul. Amândoi sunt niște Moși Crăciuni nativi și nu au simțit niciodată că au fost mințiți pentru că s-au alăturat breslei secrete a ajutoarelor lui Moș Crăciun.