Asa cum ii invatam pe cei mici ce inseamna respectul, cum sa fie empatici, cum sa ajute pe cineva, cum sa scrie, sa citeasca si chiar sa gandeasca, una dintre marile lacune in educatie (eu simt ca a lipsit si la noi, in generatia parintilor de acum si de aceea exista marele risc sa o uitam si in educatia copiilor nostri) este educatia financiara.
De fapt, eu nu prea stiu sa explic ce inseamna educatie financiara, dar stiu cateva lucruri – din experienta mea, din experienta familiei mele si din cea a parintilor mei – as vrea sa ii invatam si pe cei mici. Si inca de pe acum. Iata despre ce vorbesc:
1. Conceptele: <banii nu aduc fericirea>, <banul este ochiul dracului>, <n-ai noroc la bani dar ai noroc in dragoste> si altele asemenea nu au ce sa caute in constiinta noastra de familie (cu atat mai putin sa fie credinte pe care copiii nostri sa le imprumute si sa le duca cu ei mai departe). Pentru ca: banii chiar te ajuta (sa fii sanatos, bucuros si da, si fericit). Fireste, ii invat pe copii ca fericirea este ceva ce vine din interiorul lor si ca nu este nimic din afara care poate sa le determine o asemenea stare…dar de aici pana a considera ca banii reprezinta ceva murdar, de ocolit, un bau-bau de care trebuie sa fugim…cred ca astea sunt unele dintre cele mai nocive credinte, de care si noi adultii inca ne mai impiedicam la nivel subconstient.
2. Banii vin si pleaca. Banii circula. Nu cream atasamente fata de bani (asa cum nu le cream fata de nici un alt bun material). Dar ai nevoie de bani pentru a plati alte bunuri, servicii. Banii se fac si banii se cheltuie. Si este in regula. Asa ii invatam ca banii nu “se scot de la bancomat” si atunci cand nu avem “mergem sa scoatem”…; ca banii sunt rezultatul unei munci pe care o prestam. Si ii invatam pe copii (domnisoara noastra la 6 ani deja intelege destul de bine conceptul) ca si ei pot sa castige acesti bani si pot sa ii cheltuie pe ceea ce isi doresc (sau, despre cum o sa ma povestesc mai jos, poate sa ii stranga, sa ii economiseasca)
3. Dorinte vs nevoi. Cutia dorintelor. Cine este responsabil de implinirea dorintelor
Suntem constienti (si ne straduim sa transmitem si copiilor aceste lucruri) ca noi, ca parinti, suntem in slujba nevoilor copiilor nostri si nu a dorintelor lor! Lucrul acesta ne clarifica multe alte chestii. Nevoile stim clar care sunt: hrana, adapost, haine, somn, afirmare, ascultare, confirmare, joaca, educatie etc. Restul…sunt dorinte. Nu, copilul nu are nevoie de a unsprazecea papusa. Copilul nu are nevoie de o inghetata (sau a treia).. Si, pe la varsta de 3 ani deja poate intelege cum arata o nevoie si cum arata o dorinta si poate face ceva pentru implinirea dorintei lui. Pentru ca fiecare este responsabil de implinirea propiilor dorinte. Si aici apare o idee interesanta, despre ce facem cu “milioanele” de dorinte ale copiilor nostri, cum le gestionam si cum ii ajutam, ca pe viitor, sa stie ca atunci cand au o dorinta, nu este in regula sa bata din palme pentru o vedea implinita, ca nu are mijlocitori care sa ii ofere totul pe tava, atunci cand vor ei si ca, rezistenta la frustrare, se invata de mic copil.
Vreau sa facem un exercitiu de imaginatie: cum ar fi ca un baiat, obisnuit de mic ca la orice strigat sau bataie din picior sa i se implinesca dorintele, daca parintii se opun, el sa se manifeste agresiv iar parintii, in loc sa il invete sa gestioneze furia si frustrarea se grabesc sa “faca liniste” si sa ii ofere baiatului ce vrea. Oare il puteti vedea pe acest baiat, peste ani si in aceste conditii, ca isi doreste imprietenire cu o anumita domnisoara intr-un club, si bate din picior (sau cu pumnul) si face scandal si isi foloseste puterea pentru ca nu isi poate gestiona frustrarea raspunsului? Sau..mai rau..recurge la viol? Este prea greu exemplu? De ce nu ar putea fi real? La fel putem sa ne imaginam cu furtul sau cu alte violente.
Noi ca parinti ii putem invata de mici ca dorintele sunt foarte bune si frumoase si ca este minunat sa le avem si ca putem sa facem multe lucruri pentru a le realiza. La inceput, fireste, ii ajutam, ii indrumam. Copilul poate sa isi simbolizeze dorinta (desen, poza decupata etc) intr-o cutie a dorintelor. Daca dupa 2 saptamani dorinta este inca vie, atunci ii ajutam sa gaseasca solutii pentru indeplinirea ei. Sa vedeti cate dintre aceste dorinte chiar rezista peste timp si apoi, cat de aprecitate vor fi obiectele achizionate atunci cand vin in urma unor astfel de proiecte.
4. Pentru ca vorbeam de asteptare si de implinirea nevoilor si dorintelor, un lucru important cred ca este abilitatea de a economisi. Indiferent ca ai un obiect pe care vrei sa il achizitionezi si necesita un timp pentru a strange banii respectivi, ca este o calatorie, o vacanta, pentru care te pregatesti din timp sau este nevoia ta de a stii familia in siguranta, sa stii sa economisesti sau sa stii in ce sa investesti (energie, bani, timp) pentru ca acea nevoie sau dorinta sa fie implinita inseamna un castig pe viata. Inseamna cu adevarat o bogatie pe care nu ti-o poate lua nimeni.
Da, unul din lucrurile pe care aleg sa le fac este sa investesc in viitorul familiei mele, cu pasi mici dar siguri. Indiferent ca aleg sa pun bani intr-un cont din banca, sa fac o polita de asigurare pe viata sau sa fac investitii imobiliare, sa zicem, scopul meu declarat este nevoia mea de siguranta si securitate. O astfel de decizie este una importanta si astfel de alegeri bune se fac pe viata.
Va adresez iarasi intrebarea: ce alegeri bune pentru viitor v-ati propus sa faceti pentru voi si pentru familiile voastre?
Cu multumiri Metropolitan Life pentru ca mi-a dat inca o data ocazia sa va scriu aceste randuri legate de educatia financiara pe care o facem acasa, asa cum o vedem noi, in acest moment.
