Zilele acestea tot circulă un mail de tip spam sau cum vreți să îi spuneți voi despre sistemul educativ finlandez, care este considerat cel mai evoluat și cel mai bun din lume. N-am putut să nu-l citesc până la final și să nu trag singură niște concluzii destul de triste.
Toată lumea spune că elevii români sunt extrem de bine pregătiți și nu cred că am auzit pe cineva până acum care să se plângă de un tânăr român care a plecat cu o bursă ori pe cont propriu în alt stat pentru a-și finaliza studiile și care nu a trecut cu brio toate examinările pe care le-a avut în față. Ba dimpotrică, aud peste tot de elevi ori studenți de la noi care au rezultate excepționale peste tot în lume. Mă gândesc oare câte șanse ar fi avut un astfel de tânăr dacă avea un pic mai mult noroc și avea parte de un sistem de învățământ ca în Finlanda?
Să vă explic, pentru a înțelege exact și voi despre ce tot spun eu. În mail-ul de care vă povesteam mai sus este detaliat programul unui elev finlandez, pe nume Saili, în vârstă de 15 ani, și câte ceva despre cum este școala la ei:

07:45 – Saili așteaptă autobuzul urban care îl va lasă la poarta școlii (nu există autobuze școlare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de școală. În exterior, instalațiile școlii dau o impresie spartană. Niciun muc de țigară, nicio hârtie pe jos, niciun grafitti pe ziduri.
09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limba maternă, matematică și engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată țara. Restul îl alege școala, de acord cu profesorii, părinții și elevii. Orele sunt scurte, intense și, mai ales, foarte participative. În interiorul școlii, curățenia este și mai evidentă. Totul pare recent dat în folosință. Pe bănci și pupitre nu sunt semne, și nu se scrijelește nimic. Școala este publică și, bineînțeles, gratuită, dar cu instalații demne de un colegiu “scump” din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu pești tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiționat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de mașini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri… O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru și o sală de mese cu autoservire. Cărțile sunt gratuite, materialul școlar e gratuit, mâncarea e gratuită.
12:00 – Mâncare caldă, nutritivă și gratuită. Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul școlii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, și cu multe feluri de salate și fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plătește municipalitatea fiecărui oraș. Dacă orele se prelungesc până după amiază, școala are obligația de a oferi o gustare elevilor.
16:05 – Înapoi acasă, Saili joacă hockey cu fratele lui mai mic. Nu există delincvență, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili și fratele lui, care au învățat să gătească la școală, pregătesc cina pentru părinții lor, dacă aceștia întârzie la serviciu.
– Dacă un copil dorește să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă.
– Educația fiecărui copil costă statul finlandez 200.000 de euro, de la grădiniță până la absolvirea unei universitati.
– Studenții plătesc doar cărțile și mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultății). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenții pentru închirierea unei locuințe și primul salariu.
– Temele sunt sfinte. Și este foarte rău vazut ca un elev să copieze, chiar și de către ceilalți elevi..
– Nu există repetenți, deși nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, “pentru simplul motiv că viața însăși nu se trăiește decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.

Comparați voi acum cu sistemul de învățământ românesc, cu toate condițiile din unitățile de învățământ (dacă mai pot fi numite “condiții” comparându-le cu ce de mai sus) cu taxele la facultate (da, știu că există și locuri la buget, dar numărul lor este de la an la an mai mic și niciodată de ajuns măcar pentru cei care au făcut performanță în liceu), cu șansele pe care le are un proaspăt absolvent român…
Care este concluzia?
Sursă foto: Mosieur J/ Flickr.com.