Studiind motivele pentru care comportamentul copilului tău îți declanșează emoții atât de profunde, ai posibilitatea să vindeci ceva de demult și să te dezvolți într-o viziune a ta mai viguroasă și mai completă – Susan Stiffelman, Parenting Conștient.
Parentingul conștient este atunci când noi adulții suntem conștienți de gândurile, emoțiile și corpul nostru și din această stare de conștiență, ne putem vedea, accepta și iubi propriii copii, chiar așa cum sunt ei, fără așteptări, fără condiționări.
Cei mai mulți dintre noi ne trăim viața în doze mari de inconștiență. Și când vorbesc despre inconștiență nu mă refer la a merge pe autostradă cu 200km/h sau a înota într-o mare înghețată. În sensul acestui articol, starea de inconștiență se referă la a nu fi conștient de emoțiile, gândurile, Ființa sau corpul nostru.
Programele din copilărie ne rulează pe fundal în permanență, precum programele unui computer- „Nu ești suficient de bun, de frumos, de deștept.”, „Nu ești în stare de nimic.”, „Dacă nu înveți la școală, o să ajungi măturător pe stradă.”, „O viață reușită este doar aceea în care ai făcut o facultate și ai o carieră profesională fulminantă.”. Fiecare dintre noi avem un pachet complet de astfel de programe venite direct sau indirect, de la părinți, bunici și mediul social în care am crescut. Aceste programe ne împing să facem tot felul de lucruri străine de Ființa noastră, să dăm la facultăți care nu ne plac, să ne luăm joburi în care nu ne regăsim, ne consumă ani și ani din viața noastră, câteodată chiar toată viața, trăind visele și planurile altor oameni.
Programele noastre inconștiente din fundal se operaționalizează prin gânduri inconștiente. Se spune că avem cam 60.000 de gânduri în fiecare zi, dintre care peste 95% sunt repetitive și peste 80% sunt gânduri negative. „Șeful meu o să se supere dacă întârzii la serviciu.”, „Dacă merg la magazin cu copilul, iarăși o să facă scandal în mijlocul magazinului.”, „Nu sunt în stare de nimic.”, „Oamenii nu mă plac.”, „Sunt grasă, sunt urâtă, nu merit să fiu iubită.” Această morișcă de gânduri, mintea care se învârte iar și iar ne ține prizonieri în capcana propriei percepții despre realitate și ne conduce spre acțiuni care nu sunt în folosul nostru.
Și apoi sunt emoțiile noastre, reginele ființei noastre. Unele sunt bune, altele sunt rele. Unele sunt mici, altele sunt mari. Unele sunt evidente, altele sunt ascunse, unele sunt mai clare, altele sunt mai încâlcite. De multe ori emoțiile noastre rulează și ele la nivel subconștient, ne tulbură, ne zăpăcesc și ne împing să facem lucruri pe care nu știm de ce le facem sau pe care le regretăm. Pentru că emoțiile fac multă mizerie, sunt gălăgioase și greu de gestionat, pentru că nu le înțelegem și nu știm ce să facem cu ele, cel mai adesea le băgăm sub preș, ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, în speranța că se vor topi, vor dispărea. Dar emoția este precum umbra. Cu cât o ții mai mult în întuneric, cu atât devine mai mare și mai înfricoșătoare, iar atunci când o scoți la lumină, puterea ei scade, se topește, se disipă.
Uitați-vă în sufletele voastre când copiii vă apasă butoanele emoționale
Când devenim părinți, realitatea noastră de zi cu zi se schimbă radical. În vreme ce noi adulții trăim preponderent în lumea minții raționale, a ordinii și a predictibilității, copiii în primii ani de viață ființează aproape exclusiv ca emoții pure, nestăpânite, dezordonate și zgomotoase. Și oricât de mult ne-am ferit de emoțiile noastre înainte de a deveni părinți, acum nu mai avem șanse de scăpare. Copiii noștri se conectează la noi prin emoții, prin Ființă, prin suflet și nicidecum prin mintea rațională. Suflețelele lor sunt ca niște mici detectivi care le caută pe ale noastre să le scoată la lumină. Și oricât ne-am dori noi să rămânem ascunși, prin joburi, prin sarcini casnice sau alte preocupări de adult, ei ne vor căuta cu o perseverență uimitoare să se conecteze cu noi, „să se bage în sufletul nostru”.
Sufletul nostru este descoperit și explorat de propriii noștri copii și oare ce oportunitate mai mare avem să ne uităm la noi înșine decât aceea pe care ne-o oferă copiii noștri? Orice tensiune, orice reacție exagerată din partea noastră față de un comportament al copilului se poate transforma într-un moment de autoexplorare, autocunoaștere și autovindecare. Să spunem că o mamă este atât de îngrozită de emoțiile care însoțesc un tantrum al copilului, încât se retrage emoțional în mod constant și îl lasă pe copil să se zbată singur în propriul ocean de emoții. Sau o altă mamă își observă cei 2 copii care se ceartă și devine extrem de anxioasă, astfel încât se retrage în mod sistematic din situație și nu îi poate ajuta pe cei 2 să găsească tehnici de rezolvare constructivă a conflictelor.
Uitați-vă în sufletele voastre când copiii vă apasă butoanele emoționale, pentru că acolo este adevărul despre voi înșivă. Și oricât veți vrea să fugiți de acest adevăr, peste 6-7 ani, el se va revela fix în ochii voștri, zi de zi, prin propriul vostru copil. Dimineața, la prânz și seara copilul vă va etala toate fricile voastre, toate inflexibilitățile, toate formele. Și atunci când vedeți acest adevăr, nu fugiți. Priviți-l doar cu acceptare, cu iubire, cu dorința de integrare și desăvârșire.
A ne vedea și a ne iubi pe noi înșine chiar așa cum suntem este cel mai mare dar pe care ni-l putem face nouă și copiilor noștri. A ne accepta pe noi deplin și total înseamnă a-i accepta și pe ceilalți, așa cum sunt ei. A fi părinte conștient înseamnă a fi un adult conștient. Adică a putea să ne privim pe noi și pe ceilalți, în toate ipostazele umane, cu iubire și compasiune. Pentru că, după cum zice și Susan Stiffelman, „prima abilitate pe care ar trebui să și-o formeze copiii este aceea de a ști că au dreptul să fie iubiți așa cum sunt ei în realitate.”
Știu din propria experiență că nu este un drum ușor și nici un drum pe care ar trebui să îl parcurgem singuri. De aceea mi-am propus să aduc împreună, într-un grup de suport, mai mulți părinți care au pornit pe calea vindecării și a cunoașterii de sine. Ne întâlnim în fiecare luni, începând cu 27 noiembrie 2017, orele 18:30-20:30, la Psihoyoga, în Str. Batiștei 20, București. Vă aștept cu mare drag. Inscrierea este obligatorie și se face la parentingconstient@gmail.com. Pentru mai multe informații, vedeți și evenimentul de pe Facebook.
