Born Abroad este o campanie care adună povești despre nașteri din întreaga lume. Sunt experiențele unor mame românce care au nascut în străinătate. Pe toate le cunosc, îmi sunt prietene vechi, colege de școală generală, de liceu sau facultate, colege de muncă sau fete pe care le-am cunoscut întâmplător, dar am ramas prietene. Am adunat poveștile lor într-o serie de articole pe care le voi publica săptămânal, cu convingerea că vor fi de ajutor mamelor din Romania să afle cum este nașterea în alte țări.
Începem călătoria noastră virtuală prin lume cu Canada, de unde avem o poveste frumoasă, spusă de Cristina, mămica unui băiețel minunat și care mai are pe un drum încă un băiețel. Povestea este ei este una despre normalitate: personal medical care i-a explicat cu calm și blândețe la fiecare pas ce are de făcut și au susținut-o cu mângâieri și vorbe bune. Vă invit să citiți povestea unei nașteri în Montreal.
SARCINA ȘI PREGĂTIRILE PENTRU NAȘTERE
Prima experiență cu sistemul medical canadian am avut-o la 3 luni după ce am emigrat în Montreal, în 2013, cu ocazia primei mele sarcini. Am programat telefonic primul consult medical la spitalul cel mai apropiat de casă și așa mi-a fost asignat primul doctor cu agenda ceva mai disponibilă la acel moment. Cu el am continuat urmărirea sarcinii la datele stabilite împreună (aproximativ 4 săptămâni în primul și al doilea trimestru și mai frecvent în ultimul), până la momentul nașterii. Nașterea este asistată de același doctor, doar dacă acesta este prezent în spital la momentul nașterii.
Sarcina a evoluat fără probleme și treptat m-am pregătit pentru momentul nașterii. Institutul Național de Sănătate Publică distribuie gratuit viitorilor părinți un ghid actualizat ce conține informații practice referitoare la sarcină și copil până la vârsta de 2 ani. Acest ghid mi-a devenit folositor în tot acest timp, l-am consultat cu încredere în multe situații în care am avut nevoie de o informație avizată.
Un aspect negativ pe care l-am observat în timpul vizitelor de urmărire a sarcinii sunt timpii de așteptare pentru consultațiile și procedurile medicale non-urgențe. Un consult medical programat la o anumită oră poate întârzia până la 4-5 ore peste ora stabilită.
Familiarizarea cu spitalul și procedurile medicale a fost făcută de către personalul medical, există și vizite programate la centrul de nașteri al spitalului pentru a facilita cunoașterea regulilor interne, diferitelor opțiuni pentru naștere, tipuri de intervenție, etc. De asemenea, sunt puse la dispoziția viitorilor părinți cursuri speciale dedicate pregătirii pentru naștere și alăptare.
Spre sfârșitul sarcinii, doctorul mi-a sugerat să-mi fac “planul de nastere”, un document care informează personalul medical care se ocupă de naștere, despre opțiunile personale:
– persoanele prezente în timpul travaliului și nașterii;
– metode folosite în timpul travaliului pentru a gestiona durerea. Ai posibilitatea să alegi anestezia epidurală sau alte metode de anestezie sau poți alege să naști natural, în ritmul și poziția aleasă de tine;
– preferințe pentru tipurile de intervenție din timpul travaliului și nasterii: inducere, stimulare, forceps, episiotomie, epidurală, sedative, monitorizare, IV, etc. Pentru a putea face o alegere informată, sunt puse la dispoziție informații despre ce presupune fiecare și efectele pe care le pot avea asupra mamei și copilului.
– măsuri ce pot fi luate în cazul în care este nevoie de o spitalizare prelungită și ce persoane te pot însoți.
Alegerea de a naște natural ori prin cezariană nu fac parte din planul de naștere.
Spre sfârșitul sarcinii am luat în considerare cezariana ca și opțiune de naștere și mi-am propus să înțeleg dacă această variantă este recomandată de doctor. Acesta m-a întrebat răbdător care este motivul pentru care îmi doresc cezariană și mi-a explicat că această metodă nu poate fi luată în calcul atâta vreme cât sarcina decurge normal. Cezariana este considerată o intervenție medicală pentru acele situații în care, din diverse motive medicale nașterea naturală nu poate avea loc. M-a asigurat în același timp că voi primi tot suportul medical de care are am nevoie pentru a naște natural.
TRAVALIUL ȘI NAȘTEREA
Deși mă pregătisem pentru acest moment, imediat ce am realizat că începe travaliul am intrat în panică și am sunat la linia telefonică pentru sănătate publică, Info-Santé, unde o asistentă mi-a recomandat să nu merg imediat la spital, ci să monitorizez contracțiile până ce acestea devin regulate. M-a ajutat să mă relaxez și mi-a răspuns cu calm tuturor întrebărilor. Am mai ramas câteva ore acasă și am plecat spre spital la câteva ore după apelul telefonic.
La spital m-a văzut imediat un doctor, care a stabilit cât de aproape sunt de travaliul activ. La acest moment durerile erau foarte intense și personalul medical mi-a pregătit camera de naștere. Am optat ca alături de mine să fie tatăl copilui și o bună prietenă, care m-au sprijinit moral în timpul travaliului și al nașterii. La puțin timp după ce m-am instalat în camera de naștere, am cerut anestezie epidurală. Am fost responsabilă să îmi ajustez doza de anestezic în funcție de nevoile proprii. În cameră a rămas o asistentă care s-a asigurat că totul decurge normal. Mi-a urmărit pulsul, frecvența și intensitatea contracțiilor și a fost atentă la bătăile inimii copilului. Toate acestea au fost facilitate de un monitor fetal electronic, care mi-a fost util deoarce îmi permitea să aud bătăile de inimă ale bebelușului. A fost un detaliu foarte important care m-a ajutat să răman pozitivă și să mă focusez pe momentul mult așteptat, întâlnirea cu primul meu copil.
Relația cu personalul medical a fost foarte umană, m-au incurajat și m-au sprijinit așa cum nu sperasem. O asistenta medicală a rămas lângă mine aproape tot timpul, fiind gata să mă ajute cu orice am nevoie, să răspundă întrebărilor celor apropiați și să mă mângâie în momentele dificile.
Citește continuarea pe Anca’s Diary.
