Citește (sau ascultă) partea întâi.
[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/254900914″ params=”color=ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false” width=”100%” height=”166″ iframe=”true” /]
In drum spre casa, ma gandeam sa urc si sa ma spal pe cap, cine stia cand aveam voie sa fac dus sau baie dupa cezariana. Greseala mea a fost ca am gandit cu voce tare si sotul a zis, claar NU si oricum nu poti sa mai urci scari sau sa cari valiza, nu de alta dar deja contractiile deveneau insuportabile.
Am ramas cumintica in masina si in timpul asta, vorbeam cu grupul meu de fete pe whatsapp facut cu ocazia baby shower-ului Evei, ce este ala? Va spun pes curt: este un party organizat acasa, inainte de sosirea bebelusului unde mi-am invitat prietene dragi si pe nasa copilului.
Adore Cakes mi-a facut un candy bar si un tort superb, casa era ornata cu baloane roz pal si cu stegulete inscriptionate cu numele Evei. Ea a primit cadouri dinainte sa soseasca, toate folositoare si super simpatice.
Revenim la discutie, le povesteam in timp real ce fac, cum sunt,ce simt, ele toate imi spuneau “nebunooo mergi la spital odata”… Am ajuns intr-un final la spitalul CF2 la 12.30, eu cu telefonul in mana si un zambet tamp pe fata. Pena(sotul) cu valiza si agitat pentru ca inca rezerva nu era gata, fiind abia eliberata.
Sefa sectiei de asistente m-a luat pe sus direct in camera de monitorizare, una ma dezbraca, alta pregatea sa ma puna pe pat, o alta asistena pregatea niste fire legate la un monitor, eu tot cu telefonul in mana, vorbeam cu fetele. Le povesteam ca langa mine la monitorizare era o doamna, care intentiona sa nasca natural si facea ca toate animalele pamantului, nu am nimic sa ne exprimam dar toate asistentele ii explicau ca degeaba racneste asa pentru ca nu o ajuta cu nimic, din contra.
Doamna le-a ignorat complet, eu ma rugam sa nasca mai repede. In fine, dupa cateva minute, au luat-o pe ea, au dus-o in sala de nasteri si dupa un tipat de-a daramat tot spitalul doamna a nascut un baietel de vreo 4kg, era al doilea si vreau sa precizez ca avea dansa 1,90m si foarte corpolenta. In sfarsit se facuse liniste, puteam sa ma inteleg cu asistenta si am rugat-o sa imi aduca papucii si aparatul foto din rezerva, ceea ce a si facut.
Pena imi scria de zor, ca ma asteapta in rezerva, ca a sosit si Giulia (nasa noastra si a Evei), Mares (prietena draga) era si ea prezenta si pe drum se afla soacramea in lacrimi de emotii (am aflat ulterior). Ce credeti, nu am mai ajuns in rezerva, m-am trezit luata pe sus in sala de nasteri, rahia nu stiu cand si cum a fost facuta, pentru ca asistenta a avut o mana extraordinar de usoara, m-am intins, a sosit medicul meu Dr. Eugen Tanase, seful de sectie de la CF2 si alaturi de Dr. Azdaser m-au deschis, m-a apasat o data pe burta si am simtit ca si cum scoate o punga plina din mine iar in secunda doi, am auzit primul tipat al Evei, am incremenit si singurele cuvinte pe care le-am putut articula au fost “iauzi mah…”, evident cu acelasi zambet tamp pe fata.
Intre timp asistenta sefa facea poze cu aparatul meu, nu stiu cand l-a luat. Apoi mi-au aratat-o si primul lucru pe care l-am observat a fost claia de par negru al chinezoaicei mele. Am varsat cateva lacrimi timid pe obraz si anestezista foarte amabila mi le-a sters. Am rugat-o daca poate sa le conserve undeva aceste lacrimi de fericire pentru ca voiam sa le iau acasa, mi-a zambit si mi-a zis uite sarut-o…mi-am intors capul si in secunda doi, Eva era langa mine infasata si curatata, cu ochii mici de chinezoaica si parul valvoi.
Am incremenit si am sarutat-o pentru prima oara,ea viata ce am purtat-o 38 de saptamani in mine. A fost incredibil sentimentul, indescriptibil si nici acum nu pot rationa ce s-a intamplat. Este minunat sa nasti, sa creezi o viata si mai apoi sa o cresti si educi. Sunt binecuvantata ca am cum sa fac acest lucru natural.
La 13.15 Eva sosise. Apoi ea a fost dusa la Pena, care nu a inteles nimic din toata ziua si cand el se astepta sa ma revada pe mine defapt asistenta sefa l-a chemat sa o cunoasca pe fetita lui, Eva Maria. Nu stiu cum a reactionat dar mi s-a spus ca s-a blocat si era super-hiper fericit. Cand soacramea a sosit a fost intampinata cu “felicitari buni” si evident a inceput sa planga, pentru ca nu se astepta.
Super emotionati toti si eu evident dar plini de energie. O vazusera mai mult ei decat mine si imediat ce m-au asezat asistentele confortabil mi-au adus-o pe pitica. Era un bob de om, infasat, ce dormea. Am dezbracat-o imediat si am bagat-o sub camasa mea direct pe pielea si pe pieptul meu, imi spusese mie Alexandra (prietena mea din America si piatra mea de temelie, suportul meu moral si psihic dupa nastere, o sa va povestesc in alt episod) ca asa legam cea mai stransa legatura pentru totdeauna.
Eva statea cuminte, dormea, apoi am pus-o la san, colostrul lucra si punea in functiune laptele. Clipe minunate de nedescris in cuvinte, chiar si acum dupa mai bine de 9 luni. Dupa o ora a sosit asistenta care s-a panicat cand a vazut-o pe Eva dezbracata si pe pieptul meu, sub camasa “aoleo ati dezbracat copilul?!?” “Da, voiam sa ne simtim putin piele pe piele”, nu a mai zis nimic si ne-a lasat in pace, cu mentiunea ca daca am nevoie sa apas pe buton.
Toata lumea din rezerva era fascinata, se uitau la ea ca la masini straine pe vremea dupa revolutie. O minune creata din doua celule prinse viata si se materializase in Eva Maria Pena. Doamne iti multumesc pentru minunea din viata noastra!
Hey! Ești ocupată? Știu cum e!
Ascultă varianta audio a acestui articol, citit chiar de mine!
[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/254900914″ params=”color=ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false” width=”100%” height=”166″ iframe=”true” /]