Cele 3 nopți petrecute în spitalul CF2 au fost minunate. Primele două le-am dormit singurică, asta pentru că neonatoloagele m-au sfătuit să mă odihnesc puțin și cea de-a treia am dormit-o alături de Eva, prima noastră noapte împreună.
Asculta varianta audio a acestui articol, citit chiar de mine:
[soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/257499773″ params=”color=ff5500&auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false” width=”100%” height=”166″ iframe=”true” /] Îmi doream foarte mult să rămână și tati cu noi, dar noi mai având încă un suflețel acasă, un bulldog francez, mega răsfățat și alintat care nu prea adoră să stea singurel, pe numele lui Unu, tati a trebuit să doarmă acasă deși rezerva mea era prevăzută cu o canapea extensibilă și disponibilă și astfel a ratat prima noapte a Evei alături de mami.A doua noapte a fost cu ceva emoții și aventuri, deoarece în jurul orei 2 noaptea m-am trezit plângând în hohote de dor și inima îmi bătea extrem de repede, astfel încât m-am ridicat din pat, m-am dus la neonatologie, plângând în continuare, asistenta când m-a văzut, s-a blocat și evident șocată m-a întrebat ce s-a întâmplat, eu cu lacrimi de crocodil și căutând-o cu privirea pe Eva, i-am răspuns m-am trezit cu un dor enorm pentru aia mică, și dânsa îmi indică direcția pătuțului Evei și spune “uitați, doarme liniștită”. M-am dus la ea și continuam să plâng în timp ce o priveam. Am plâns de dor nebun față de copilul meu și astfel de sentiment extrem de puternic eu nu am mai simțit până în acel moment.
M-am liniștit după 10 minute și am revenit în rezerva mea unde am continuat somnul.
Dimineață la 7.30 mi-a fost adusă și niciodată luată de lângă mine.
Acea zi împreună cu Pena pregăteam planul de sosire acasă și cum va reacționa Unu.
Înainte de plecare, au sosit nașii Evei, Giulia cu Vlad și cu niște cerceluși superbi și mici exact cum îmi doream pentru ai pune Evei. Am rugat asistentă să îi facă găuri și în 5 minute Eva avea cercei cu precizarea că nu a simțit nimic, așa ne-a spus asistentă, adevărul e că eu și Giulia am stat lipite de ușă rezervei să auzim dacă plânge și era liniște.
Am plecat din spital după ce pediatra a controlat-o pe Eva și și-a dat acordul. A ieșit cu un mic icter dar nimic grav, i-a trecut în câteva săptămâni.
Când am ajuns acasă eu am intrat prima și l-am luat în brațe, ne-am gogolit și alintat, l-am mângâiat și pupat iar apoi fiind nerăbdător să o cunoască, am așezat scoică cu Eva dormind în mijlocul sufrageriei, el a venit, a mirosit-o, pupat-o pe mânuță și asta a fost. I-am explicat cine este, că este “surioară” lui Eva și de acum încolo va fi mereu cu noi și cam atât…el i-a adus o jucărie 🙂 și Eva dormea în continuare.
Asta a fost întâlnirea de care amândurora ne era foarte teamă deoarece Unu era cel mai alintat dar s-a manifestat nesperat de bine chiar imediat a început protecția ei dar asta va povestesc în episodul următor.
