Să facă primii pași, să spună primele cuvinte, rezultatele la înmulțiri, împărțiri sunt doar câteva dintre lucrurile pe care copiii le învață de la adulți. De aceea probabil ne gândim că adulții sunt cei care îi învață mereu pe cei mici câte ceva. Toate aceste lucruri sunt însă neînsemnate dacă le comparăm cu lucrurile pe care copiii ne învață să le facem.
Trebuie doar să deschidem ochii și ne vom da seama că cei mici ne învață să:
- Fiecare zi este o nouă provocare și ține minte: a greși este mereu o opțiune.
- Dacă ești supărat sau doar plictisit țipă! Cât de țin plămânii, te vei simți mult mai bine după și nu faci rău nimănui.
- Tastează la laptop ca și cum cânți la pian! Te vei simți mai bine, mai ales dacă ai un proiect greu de făcut la job. Măcar scapi de stres și te gândești apoi cum să înlocuiești tastele sărite.
- Dacă o să cazi, trebuie să te ridici, nu ai nicio altă opțiune. Asta nu înseamnă că nu te poți plânge cuiva că ai căzut, vei primi ajutor și o îmbrățișare.
- Dacă vrei să alergi, nu te gândi la respirație, aleargă cât de țin picioarele, apoi te poți opri oricând vrei tu, nu există limitări.
- Ai încercat să te arunci într-o groapă cu nisip sau într-un loc plin de bile colorate? Când ai sărit ultima dată în pat? Vei vedea că senzația e unică.
- Desenează oriunde, oricând, oricât, oricum! Faci un om doar din bețe? E artă abstractă, plansa de desenat poate fi peretele din living, dacă te întreabă cineva cine a făcut asta poți spune mereu că e cel mic.
- Dansează în ploaie, aleagă prin bălțile formate, aruncă umbrela și cântă! E mult mai fun decât să te enervezi că un strop de ploaie îți pătează pantofii sau te-a stropit o mașină.
O listă cu mult mai multe lucruri pe care ar fi bine să le învățăm de la cei mici puteți citi pe huffingtonpost.com.
Sursă foto: BruceTurner/ Flickr.com.
Fetita mea de 4 ani tocmai m-a invatat ieri sa apreciez ploaia. Ploua de multe zile, nici nu mai stiam cum arata soarele. Ieri, ne intorceam de la gradinita pe jos, fiecare cu umbrela ei, eu agasata de ploaie si de faptul ca cea mica ramanea mereu in urma, calca in toate baltile, iar drumul spre casa parea ca se lungeste in loc sa se scurteze. La un moment dat imi spune ”Mami, hai sa cantam un cantecel, te invat eu” si a inceput ”Daca picaturile de ploaie ar fi dropsuri/O, ce ploaie ar fi!/As sta afara cu gura cascata!” M-am inveselit brusc, am incetinit pasul, ne-am luat de mana si am cantat din tot sufletul pana acasa. A fost prima ploaie din viata mea care mi-a placut, pur si simplu am vazut-o in alta lumina 🙂