Am pregatit sedinta foto din timp, am pregatit decoratiunile, hainute, am ales locatia…nu-mi mai ramane acum decat sa pun mana pe aparat si sa incep sa fac poze. Dar cum aparatul memoreaza ultimele setari pe care le-am folosit, as face o mare prostie daca nu le-as modifica si ajusta la noile conditii.
Primul buton pe care pun degetul este cel de White Balance, ca sa ii spun aparatului foto in ce fel de lumina o sa fac pozele. Daca sunt afara, incerc sa am grija sa pastrez subiectul doar la umbra, sa imi setez WB corespunzator si apoi sa ma mut doar la soare, modificand din nou butonul de WB.
Incepe apoi un dans, in care trebuie sa gasesc echilibrul intre ISO, Shutter Speed si F Stop pentru a obtine expunerea dorita in modul MANUAL. Cel mai usor e sa-mi imaginez ca relatia dintre ele trei este ca un triunghi, care se rostogoleste. Valoarea care e in varf o setez o singura data, iar cu celalte doua aflate la baza jonglez in functie de conditii. De obicei tin in varf ISO-ul, pe care dupa ce il setez sper sa nu ma mai ating de el o vreme, urmand ca apoi sa ma joc doar cu Shutter Speed si F Stop. Daca copilul se pune pe alergat o sa am grija ca Shutter Speed-ul sa tina pasul cu el, iar F-Stop-ul sa balanseze expunerea. Daca micutul insa doarme, imi setez F-Stop-ul la valoarea dorita, iar Shutter Speed-ul balanseaza.
Pentru dureri de cap cunosc cateva medicamente foarte bune, dar mai stiu si doua butoane excelente. Trebuie sa cautati in manualul aparatului foto ce simbolistica au, dar denumirea cred ca e aceeasi indiferent de firma care a facut aparatul. Aperture Priority este atat de destept incat ii spun doar ce F Stop vreau sa folosesc, iar aparatul foto isi calculeaza singur ce Shutter Speed sa foloseasca in functie de lumina disponibila si de ISO-ul setat de mine. Shutter Priority face alta minunatie: eu setez Shutter Speed-ul, iar aparatul calculeaza singur cat trebuie sa fie F Stop-ul, bineinteles tinand cont si de ISO-ul pe care i l-am setat.
Aceeasi expunere poate fi obtinuta din diverse combinatii ale celor trei si nu stiu sa existe vreo formula magica care sa spuna ca valoarea uneia dintre ele trebuie sa fie o treime-din patratul-sumei-celorlalte doua-minus-cinci. Dar daca descoperiti vreo astfel de formula va rog sa mi-o spuneti si mie. Am s-o aplic, in cazul in care am sa reusesc sa o tin minte.
Pana atunci insa exista multe experimente, unele ratate, altele chiar simpatice, mult timp si multa rabdare investite in pasiunea pentru fotografie, incapatanarea (cica e o caracteristica recunoscuta a familiei Eftimie) si imens de mult timp petrecut cu apartul in mana, in diverse situatii. Si nu, va rog sa ma credeti, dar chiar nu dorm cu aparatul foto sub perna.
Pozele cu Catinca le-am facut intr-o zona comerciala, la umbra, langa vitrina unui magazin. Pentru prima poza am folosit f 6.3, 1/200, ISO 640. Balanta intre cele trei era buna, dar imi doream ca pavajul pe care sta ea sa fie mai blurat, asa ca am modificat F Stop-ul si am obtinut a doua imagine, cu f 2.8, 1/200, ISO 640. Banuiesc ca se vede de la posta cat de tare am dat-o in bara, pentru ca modificand valoare F Stop-ului, aparatul a captat mai multa lumina si am stricat balanta. Am incercat eu sa dreg busuiocul, asa ca in a treia poza am micsorat ISO si am folosit f 2.8, 1/200, ISO 320. Probabil ca daca as fi micsorat ISO-ul pana la 200 in loc de 320 as f revenit la aceeasi luminozitate ca in prima poza, dar nu vom stii niciodata, pentru ca modelul meu a fugit la joaca si m-a lasat cu experimentul neterminat.
Promit ca din acest moment nu am sa va mai bombardez cu detalii tehnice, care, mie una mi se par atat de seci si complicate ca zau daca nu-mi vine sa pun mana din nou pe butonul Auto….ma abtin insa, caci imi place libertatea pe care am invatat cu greu sa mi-o castig!
Foto: CuteMomentsPhotografy.com & Flickr
