Cum s-au nascut Catinca si Serban10 min read

O sa-mi spuneti ca nu are nici o legatura cu fotografia, si intr-un fel am sa va dau dreptate. Dar … de cand am inceput sa lucrez cu nou-nascuti, am avut ocazia sa cunosc foarte multe viitoare mamici, gravidute cu burtica mare si rotunda, care asteptau nerabdatoare, putin speriate, sa nasca primul lor copil. Toate au avut aceeasi intrebare : “Cum a fost cand ai nascut?” Pentru ca am avut parte de doua nasteri complet diferite si am tot spus povestea lor, m-am gandit sa o scriu si aici.
Mai intai, trebuie sa va prezint cateva personaje importante, fara de care povestea ar fi fost scrisa altfel: D-na Dr Diana Secara este cea careia ii datorez existenta Catincai. E mult de povestit, dar pe scurt, Catinca a fost considerata o sarcina extra-uterina, care trebuia operata de urgenta. D-na Dr Secara a fost cea care s-a impotrivit diagnosticului si care i-a mai dat o sansa Catincai. Si pentru ca este in primul rand o Doamna, atunci cand a fost vremea sa nasc, a inteles si respectat ideea mea conform careia cezariana si laptele praf au fost inventate doar pentru a salva vieti.

A doua persoana este Ramona Rosu, cea care, cu gimnastica si masajul ei prenatal, mi-a asternut zambetul pe buze in timpul sarcinii si mi-a dat incredere in mine, ca mama, prin cursurile Lamaze. Iar Sabin este sotul meu….si este minunat.
 

Doua nasteri in doua parti diferite ale lumii

Bun, acum sa pornim la drum! Pe Catinca am nascut-o in Romania, mai exact in Bucuresti, la Spitalul Municipal, cu 10 zile inainte de data probabila. Un copil normal si sanatos, fara probleme. Travaliul s-a declansat intr-o seara de miercuri. Eram la cumparaturi la Hornbach, stateam la coada, cand dintr-o data…a inceput. A continuat asa pana pe la 3 dimineata, cu contractii usoare, oarescum simpatice.
Pe la 3 dimineata ne-am dus la Municipal, aveam dilatatia 1, m-au internat si apoi nu s-a mai intamplat nimic! Nimic altceva decat faptul ca nu am inchis un ochi tot restul noptii, caci eram intr-o incapere cu 8-10 persoane, plus 2 nou-nascuti. Contractiile au disparut brusc, durerea s-a dus pe apa sambetei si eu am ramas cu ochii in tavan. La propriu!
Joi dimineata am plecat acasa, unde am adormit (ca un prunc). Pe la 11-12 la pranz, m-a trezit din somn o contractie, una atat de serioasa ca m-a ridicat direct in fund. Ei! Si de aici sa te tii distractie! Contractiile au continuat sa se mentina la 5 min, cu o durata de 45-60 secunde, lungi si dureroase rau. Am facut cateva drumuri pana la D-na Dr. Secara sa-mi faca control. Dilatatia tot 1! Mama ma-sii de viata! Am inchis telefonul si am decis sa nu comunic cu altcineva decat cu Sabin, Ramona si D-na Doctor. Sabin a sunat la serviciu si a zis ca “a intervenit ceva si nu poate veni”. Am stat acasa, pe balcon, caci era soare si frumos si am jucat o gramada de board games, am citit, ne-am uitat la un film, am ras si ne-am relaxat (printre contractii). Ramona mai suna din cand in cand sa-i mai povestesc prin ce etape trec. Am mai trecut pe la Dna Dr., sa-mi mai faca un control. Dilatatia, tot 1.
Toata ziua si noaptea urmatoare a decurs asa: Cand incepea contractia ma ridicam in picioare, ma tineam cu mainile de perete si ma leganam pana trecea. Am dormit, am visat, am povestit cu Sabin, toate astea la fiecare cele 5 minute dintre contractii. Vineri dimineata pe la 8 ne-am prezentat din nou la Spitalul Minicipal. In sfarsit aveam dilatatia 7! Am mers direct in sala de nasteri la monitorizare, si am fost intrebata daca vreau epidurala, moment in care m-a pufnit rasul! Dupa 36 de ore de contractii simpatice-neplacute-urate-zdravene-si de-a dreptul neplacute,  puteam sa fac fata la orice. Fara nici o anestezie.
Doua ore mai tarziu s-a nascut Catinca. In cele doua 2 ore am avut inductie cu oxitocina si contractii la 2 min. Suna ciudat, dar in cele 2 min de pauza eu tot adormeam linistita, dupa care incepea contractia si injuram printre dinti, apoi adormeam la loc. Pe masa de nasteri am stat 20 min, expulzia a fost rapida, e adevarat ajutata de cotul moasei (o Doamna foarte draguta de altfel) si de epiziotomia efectuata de D-na Secara. Catinca avea cordonul ombilicar infasurat in jurul gatului nu o data, ci de doua ori, lucru pe care il stiam foarte bine si eu si D-na Doctor, inca inainte de a intra in sala de nasteri. Cezariana nu a intrat in discutii, dar cotul si epiziotomia le-am acceptat multumita. Ajutau copilul meu, cu cordonul ombilicar infasurat in jurul gatului, sa iasa mai repede. Pe Catinca am vazut-o prima data la vreo 2 ore dupa nastere si tot atunci a aflat si Sabin ca s-a nascut. Am avut norocul sa stau singura intr-o camera, pe care am platit-o, dar care si-a meritat toti banii. Birocratia si sistemul medicial din Romania nu am sa le judec acum, caci de ficare data cand ma gandesc la ele imi lasa un gust amar. Avem medici si oameni minunati care sunt prinsi intr-un sistem, pe care am sa-l numesc cel putin groaznic.

Cum a fost nasterea in SUA

Serban s-a nascut in Palo Alto, California. Oras de milionari, cu case rupte din poveste si copaci seculari in curte. Spitalul este considerat cel mai bun spital de copii din California si apartine de Universitatea Stanford. Norocul meu, caci nasterea lui putea sa fie una trista, avand nevoie de ingrijiri speciale imediat dupa nastere.
Exact inainte sa-l nasc pe Serban, Sabin a avut la serviciu un proiect foarte important, pe care l-a predat chiar in ziua cu DPN-ul. Stresata ca am sa nasc mai devreme si el nu o sa poata sa-si termine proiectul, ultimele 3 saptamani de sarcina mai mult am zacut. M-am mutat din pat pana pe canapea, de unde m-am mutat inapoi in pat. Catinca se obisnuise cu starea mea de letargie si se juca pe langa mine, suita si ea pe canapea, sau ne uitam la cate un film impreuna. Dupa 3 saptamani de zacut stresata sa nu nasc, cand a venit ziua X si Sabin si-a predat in sfarsit proiectul, Serban nu mai vroia sa se nasca! Am facut o vizita la doctor, care mi-a spus ca din momentul respectiv trimite catre spital o cerere de inductie pentru mine, si ca este decizia mea cand ma duc la spital sa nasc. Din nou, cezariana nu a fost nici macar adusa in discutie. Dar sincer, sa ma trezesc intr-o dimineata cu zambetul pe buze, fara urma de contractii si sa ma duc la spital sa nasc, mi se parea complet nefiresc (mai ales dupa experienta cu nasterea Catincai).
Ca atare am intrebat doctorul ce pot face pentru a declansa travaliul. Mi s-a spus “sex dimineata la pranz si seara”. Si asa am facut. Ba in plus am facut plimbari lungi, am carat-o pe Catinca in brate, am si dansat cu ea in brate niste chestii zbuciumate, am topait pe scari, am mancat mancare picanta, am mancat salate recomandate pentru nastere, am urcat dealurile faimoase din San Francisco, incurajata de trecatorii de pe strada… si tot nimic. Timp de cinci zile nu obtinusem decat multe dureri de burta, cateva contractii sporadice si multa oboseala.
In sfarsit, contractiile au aparut dupa 6 zile de la DPN. Pe Catinca am lasat-o cu un prieten, noi ne-am dus pe la 7 seara la spital. Din nou, daca ma apuc sa descriu sistemul medical si sa-l compar cu cel din Romania am sa ma enervez, asa ca ma abtin. Am intrat la monitorizare si nu le-a placut ceva la Serban, asa ca mi-au bagat lichidul de inductie si m-au mutat in sala de nasteri. Am avut moasa mea personala tot acest timp, plus o sala cu baie, televizor si canapea pentru sot.
Dupa ce inductia a inceput sa-si faca efectul, contractiile au devenit insuportabile. Experienta acumulata cu Catinca nu m-a ajutat la nimic. Am cerut epidurala, lucru pe care nu am crezut ca am sa-l fac vreodata. Dupa care m-am enervat, caci nu mai simteam nimic (absolut nimic!) si nu mi se parea normal. Pana la urma au micsorat cantitatea de anestezie si am putut sa simt contractiile. Aratam ca un robot cu vreo 7-8 fire conectate la mine si ma gandeam cu ironie la visele Ramonei Rosu despre nasterea naturala. Aveam monitorizarea lui Serban, monitorizarea oxigenului meu, masca de oxigen, epidurala, perfuzie, si nu mai stiu ce alte aparate conectate la corpul meu.
In momentul in care s-a rupt apa, Serban a coborat prea jos si s-a instalat intr-o pozitie proasta. In plus lichidul era verde, semn ca plamanii lui Serban trebuiesc curatati inainte sa apuce sa traga prima gura de aer. In urmatoarele 2 ore am stat pe masa de nasteri si am impins. Am avut un personal de 8 oameni care au stat cu mine, parte dintre ei constant, restul veneau si plecau. Moasa nu s-a miscat de langa mine si nu stiu ce s-ar fi facut daca ar fi avut nevoie la toaleta. Sabin a asteptat pe hol si incepuse sa se impacienteze.

Doua ore am impins la Serban, doua ore in care nimeni nu m-a grabit, toata lumea a fost zambitoare si draguta si glumeata, moasa nu si-a oferit cotul si nici epiziotomie nu mi-au facut, desi m-au intrebat daca vreau. Cezariana nu a fost adusa in discutie. Am nascut cu doctorita de serviciu, la 5 jumatate dimineata, iar ea urmarea alte 5 nasteri in paralel, lucru perfect normal in sistemul medical American. Pe Serban l-au rasucit de nenumarate ori incercand sa-i gaseasca pozitia in care sa poate iesi. Au reusit pana la urma, ca sa descoperim ca avea si mana ridicata langa obraz, in loc sa fie alungita pe langa corp. Dupa 2 ore eram epuizata. Ultima jumatate de ora am stat cu ochii inchisi, incercand sa execut ce mi se spune sa fac.
In secunda in care s-a nascut Serban, a fost preluat nu de unul, nici de doi, ci de 3 cadre medicale neonatale, care i-au curata plamanii de lichidul verde inghit, inainte sa-i dea voie sa respire. Mi s-a parut ca a trecut o vesnicie pana a tipat prima data. De fapt nici nu a tipat, ci a fost un scancet foarte usor. Mi l-au dat la numai cateva minute dupa nastere si era alb ca hartia. Unul dintre medicii neonatologi a ramas cu el inca vreo ora, ca sa fie sigura ca este sanatos si stabil. Inainte sa plec din spital i-au facut o gramada de analize, sa se asigure ca nivelul de oxigen din sange este bun, ca plamanii lui functioneaza corect. Sabin a reintrat in sala de nasteri imediat ce l-a auzit pe Serban si a stat cu noi pana la externare. Am impartit salonul cu inca o mamica, dar eram complet separate prin niste perdele si fiecare dintre noi avea patut pentru copil si inca un pat pentru sot.
Din momentul in care m-am internat, am fost vazuta doar de medicii de garda care faceau parte din acelasi grup medical cu doctorul care imi monitorizase sarcina. Toate informatiile si analizele, atat ale mele, cat si ale lui Serban erau completate in sistem si trimise prin internet medicului de baza. Cand am ajuns cu Serban la prima vizita medicala, doctorul pediatru ii cunostea toata istoria, desi eu nu i-am povestit nimic.

Catinca a venit chiar a doua zi sa-l cunoasca pe Serban, in spital, intr-un teritoriu neutru, care nu-i apartinea nici ei nici lui. A fost dragoste la prima vedere si inca le mai sclipesc ochii atunci cand se uita unul la celalalt.