Inainte sa lasati copilul la gradinita, la 9 dimineata, i-ati facut 20 de poze, pe care le-ati si postat pe Facebook? Cam asa faceam si eu pana m-am prins ca una, maxim doua poze ar trebui sa ajunga pe Facebook, respectiv in albumul de familie.
Una din misiunile mele ca fotograf de copii, este sa triez pozele inainte sa le prezint parintilor. Nu am aratat nici unui client mai mult de 40 de poze (de obicei sunt vreo 25 pe care le vede), desi am avut sedinte foto la care am facut si 500 de poze. In lumea fotografilor de portret exista o regula nescrisa care zice ca doar 10% din pozele facute sunt bune, in rest oamenii au ochii inchisi, se stramba la aparat, sau pur si simplu nu au expresii atat de reusite. Oricum, nu stiu cine ar avea timp si chef sa se uite peste un album cu 500 de poze . Eu una nu as face-o. Am o prietena care a postat pe Facebook un album cu 469 de poze din calatoria ei intr-o tara exotica. Cand am vazut cat de multe poze sunt nici nu am mai deschis albumul! Sunt convinsa ca vreo 40-50 ar fi fost suficiente pentru a arata lumii cat de frumos a fost. Cand Serban a implinit un an, i-am facut poze distrugandu-si tortul, sau cum i se spune in America “Smash the cake”. Am facut 120 de poze, din care am selectat 10 care mi-au placut foarte mult. Cu trei dintre ele am facut un colaj pe care l-am postat pe Facebook. Atat.
Dar cum aleg pozele astea, ce face diferenta intre ele si restul 100?
In fotografia de portet bineinteles ca primul lucru la care te uiti este expresia subiectului, apoi conteaza ochii, sa fie bine focusati, asta daca nu cumva ati vrut sa incalcati regula in mod special. In dormitor am doua canvasuri, cate unul cu fiecare din copiii mei. Desi in amblele imagini au ochii inchisi (fie dormeau, fie se bucurau de razele de soare care le mangaia fata), totusi zona ochilor este cel mai bine focusata.
Trebuie apoi sa am grija de unde tai poza, ca nu cumva sa o fac de la incheieturi, de genul coate, genunchi, caci membrele par amputate. E ok ca imaginea sa fie taiata intre sold si genunchi, dar nu chiar la sold sau la genunchi. Varful capului nu ma deranjeaza sa fie taiat din poza, dar asta este o optiune personala.
In lumea artistilor exista o regula veche, numita “rule of thirds”, care e folosita in pictura, arhitectura si evident si in fotografie (probabil si in alte domenii). Daca as lua poza si as imparti-o in trei zone egale pe verticala, respectiv pe orizontala, e de preferat ca subiectul sa se afle la intersectiile liniilor, sau pe una dintre linii, in loc sa fie in centrul imaginii. Si mai bine, daca ochii sunt plasati la o treime, e cu atat mai placut compozitional.
Hainele si accesoriile pot da valoare sau nu unei imagini. In lumea copiilor nu se aplica aceasta regula, dar in portretele de adulti se recomanda a se evita manecile scurte, bretelele si pantalonii scurti. Ochiul uman are tendinta naturala de a cauta si a depista pielea intr-o fotografie, asa ca, in loc sa mentin atentia asupra ochilor si expresiei subiectului, ochii privitorului vor aluneca si spre pielea dezgolita de la umeri, sau de pe picioare.
Mai am grija la un lucru: la ce se afla in spatele copilului, caci va aparea in poza si mai ales la ce se afla exact in spatele capului. Ii iese vreun copac din cap, sau antenele de la un televizor…poate ii trece sfoara de uscat rufe prin urechi???
Inainte sa apas pe buton si sa fac poza, mai fac un ultim lucru, ma uit din colt in colt sa vad exact ce prind in cadru: piciorul lui tata, matura lasata de mama strategic langa usa, un colt de masa, pijamaua aruncata pe jos…Daca nu le vreau in poza, astept pana cand mut aceste obiecte in alt loc, sau mut subiectul in alta pozitie astfel incat sa nu le mai prind in cadru. Un bun prieten mi-a aratat niste poze cu fetita lui. Pustoaica avea niste expresii superbe, era imbracata in costum traditional, caci plecau la o nunta, frumoasa foc, dar avea la dreapta un scaun de plastic si la stanga un tomberon de gunoi. Si erau vreo 30 de poze asa! Zau?!?! Ia scaunul de acolo, da copilul 2 pasi mai la dreapta sa nu mai prinzi tomberonul de gunoi si … voila, ai cateva poze de pus in albumul de familie!
Daca as povesti de toate regulile scrise si nescrise as ajunge sa scriu un roman, asa ca am sa ma opresc aici.
Apropos, intotdeauna fac poza cu aparatul langa ochi, chinuindu-ma sa ma uit pe gaurica aia mica, pentru a vedea exact ce fotografiez. In plus, daca aparatul intra in contact cu fata mea ii ofer mai multa stabilitate, reducand sansele ca pozele sa iasa miscate. Incerc sa ma transform intr-un trepied si sa folosesc tot trei puncte de sprijin: doua maini, cu care tin aparatul, plus capul.
Acum luati copilul, luati aparatul si sa va vad de ce sunteti in stare!
P.S. Poza cu pustiulica mic respecta multe dintre regulile enumerate mai sus, si imi place foarte mult. Cealalta imagine, cu “fotomodelul” de 3 ani, incalca vreo duzina de reguli, expresia ei insa merita toti banii, asa ca o consider o imagine castigatoare.
