Ca de rele ne-am saturat… Si de urate ne-am saturat… Si de oboseala si de nervi intinsi si de frustrari si de agitatie…

A fost o perioada intinsa la maxim, din toate punctele de vedere. Ma si mir de unde mai primesc putere sa ma tin pe picioare. Ganduri negre imi trec prin cap, de genul…oare daca e asa cand stau acasa d-apoi cand ma intorc la lucru, cum o sa ma descurc, cum o sa fac fata 8 ore la birou intre sedinte si dead-lineuri cand eu dorm noaptea, in total sa zicem 4 ore…? Si iarasi revin la speranta si la ganduri bune. Poate ma plang eu cam mult dar pe dinauntru chiar sunt o persoana mult prea optimista. Ma gandesc ca d-asta mi-o mai si iau in freza…ca ar trebui sa n-am niciun fel de asteptari…nici bune si nici rele si atunci sa pot lua totul, la modul realist, asa cum e…Greu, nene…lectie de viata, nu se duce asa usor 🙁

Pe de alta parte, evolutia e in toi la noi in casa. Little miss isi da drumul la limba. Nu face propozitii cu subiect si predicat. La ea sunt doar subiecte 🙂 Dar ne intelegem foarte bine. Si cand nu o inteleg se frustreaza. Si cateodata ma frustrez si eu, dar trece.

Apoi, am inceput sa vizitam gradinita. Am fost de 2 ori si mai mergem, odata sau de 2 ori pe saptamana, pana cand se va acomoda domnisoara (eu sper ca la toamna sa fim ok). Si imi place de nu mai pot gradinita asta (as pune si link dar vad ca au site-ul picat – este vorba de Waldorf)…cand plec de acolo chiar ma simt odihnita, e o stare de calm si bine… Imi place place place…se pare ca ii place si domnisoarei 🙂

Ne-am plimbat mult saptamanile astea. Si prin parcuri si pe la tara. De abia asteptam soarele… Little miss si-a ‘rezolvat’ subiectul contactul cu pamantul, dupa ore bune (asa, spre 5) petrecute stand in fund (spre disperarea bunicii 🙂 ) si scormonind cu ce apuca, pamantul putin jilav.

pomi infloriti si inmiresmati

spanacul super eco bio 🙂

gradinita lu’ Sandy Belle aka eu -de cand eram mica

Despre mine…HSM e in pom, perioada agitata si de nesomn mi-a facut pofta de mancare si am calcat stramb.. la paine…dap…asta ma omoara pe mine. Asadar +/- 1kg, ma invart tot pe acolo de mai bine de o luna. Si pe langa kilograme mai am si altele de rezolvat la capitolul HSM, dar vine si vremea lor …

In rest, am pus mana pe o carte. Chiar foarte revelatoare. Dupa 15 minute de lectura am constientizat ce ma chinuiam sa inteleg de 2 ani…nu glumesc. Pentru mine a fost o deschidere de ochi si de intelegere a unor momente ce au trecut (din viata mea de proaspata mama cu proaspat copil mic) si care ramasesera nedecodificate… Incerc sa prind orice minut liber sa o duc pana la capat, ca lucruri interesante se spun in ea.

Totusi, cireasa de pe tort zilele astea a fost cadoul primit in semi-avans de la iubitul meu tovaras de drum in toate… si anume, un weekend prelungit la Paris, de 1 mai…ziua cand ne aducem aminte (sa nu zic comemoram :D) cum ne-am cunoscut noi si ce tineri eram si ce frumos era pe atunci… acum 12 ani… Prieteni dragi ne asteapta la Paris, sa-i revedem si sa bem un vin bun. Iar eu de abia astept sa ma plimb pe stradute, sa vad Sena si sa beau o cafea buna intr-un loc (sa vedem pe unde…) unde sa vad numai frantuzoaice cochete si domni francezi stilati 🙂

Cum as putea sa explic oare un dor pentru un loc pe care nu l-am vazut niciodata…hmm…stiu eu, poate cine stie cand l-am mai vazut… Asta este pentru mine Parisul… un dor …si de abia astept sa-l ostoiesc, numai cu domnu’ meu!

foto flickr