Am vazut Lisabona in doua jumatati de zi. Eram atat de obositi de orase mari incat nu vroiam decat sa stam la plaja sau sa zacem in paturi atat cat ne permitea cineva…stiti voi cine, persoana importanta 🙂 Am zis ca nu trebuie sa ratam Oceanariul, mai ales ca vroiam sa vedem si reactia domnisoarei. Si a meritat, chiar daca little miss a fost cam obosita si la un moment dat plictisita sa stea in brate cand ea vroia doar sa alerge. E mai frumos sa urci si sa cobori scari decat sa te uiti la pesti…cel putin la 16 luni asa se intampla 🙂 Dar una peste alta a fost bine, interesul a fost destul de mare, la fel si agitatia…
Am prins o Lisabona aglomerata, la sfarsit de zi, cu un GPS aiurit (ca sa nu-i zicem altfel) si care ne punea sa facem tot felul de lucuri interzise. Ne propusesem ca si destinatie un restaurant vegetarian dar am ajuns prin cu totul alte locuri decat acolo. Intr-un final am parcat in Bairo Alto (pe care l-am vazut mai mult din rataceala cu masina) si am mancat grabit, intr-un fast food libanez pentru ca domnisoara era obosita si maraita dupa atata timp de stat in masina si numai de alergat printr-un restaurant cu mancarea-n gat nu ne mai ardea.
A 2-a jumatate de zi in Lisabona a fost datorita gratiei divine si grevei franceze…ca zborul nostru de intoarcere se anulase si atunci totul s-a finalizat cu inca 2 nopti si 2 zile de stat in Portugalia. In drum spre Lisabona, pe autostrada, ne-am hotarat sa mergem in Alfama, unul din cartierele lor renumite, cu gandul sa vizitam si Castelul care, nu stiam noi de pe harta, se afla pe un deal chiar foarte inalt. Dar Alfama a fost minunata. Ne-am ratacit pe stradutele inguste ca de labirint, aveam impresia ca intram chiar in casa omului, asa de stramte erau (senzatie data probabil si de cate lucruri atarnau de la ferestrele oamenilor si cate rufe erau puse la uscat, chiar in strada…). Intr-un final am ajuns la un punct de belvedere de unde am putut admira o parte din Lisabona si portul. Ne-a placut tare mult. Am hotarat ca Lisabona merita cel putin o saptamana de colindat ca sa-i poti surprinde cat de putin din frumusete.
M-au incercat tot felul de emotii colindand stradutele din Alfama…si un sentiment de parca as mai fi fost pe acolo desi in viata asta chiar n-am fost 🙂
Si desi Bairo Alto este renumit pentru cluburile in care se canta Fado, am gasit multe locuri si in Alfama.
La intoarcere am facut o calatorie cu carris-ul, tocmai din varful dealului, printre stradutele inguste, tramvai din care daca te intindeai putin prin geamurile care de fapt nu existau (daca erau romani pe acolo sigur ii tragea curentul 🙂 ) puteai sa atingi oameni sau sa cumperi ceva dintr-un magazinas cat timp stateai la stop.
Sper sa mai avem ocazia (si curand) sa ajungem in Lisabona, ca multe lucruri si locuri frumoase are sa ne arate. Si sper sa ajungem si la un concert de Fado, sa bem un vin bun si sa colindam stradutele noaptea…cam atat imi doresc. Cer prea mult? 🙂
