Criza de timp, lipsa de somn, oboseala cronica, multe maraieli si plangareli, zile frumoase, prea calduroase, prea ploioase…Diverse.

Avertizare. Postare lunga. Recuperare…

Sa o iau cu sfarsitul:

* Prima febra mare. Adica 39.7. Joi. A trecut. Dupa 3 zile de febra oscilanta, in a 4-a s-a dus. Trebuia sa intre pe antibiotice dar n-a mai fost cazul. Pana acum. Asteptam niste analize ca nu stim de la ce a pornit totul. Sa fie de la masea (eu zic masele, ca are 2 umflaturi – dar doar una a fost confirmata) si un dinte? Sa fie de la ceva virus (de mentionat ca nu a tusit, n-are rosu in gat si nici muci). Deranjata la burtica. O fi de la nurofen, supozitoare, ne-mancare sau vreun virus pe acolo. Sper sa aflam curand. Oricum, nu e bine. Cel mai nasol e ca nu am iesit din casa si cred ca maraielile si plictiseala de aici vin.

** Am fost in Herastrau si in sfarsit, dupa aproape 10 luni, ne-am intalnit cu Degetzica si mamica. Sper ca s-a mai linistit mamica de Degetzica, cand a aflat ca altcineva plange mai mult, mananca mult mai putin si alte d-astea 😀 De la intalnire nu puteau sa lipseasca nici familia HipHip 🙂 La Multi Ani,  Ada (inca odata) !

*** Am fost la mare. Totul pregatit sa stam la cort, in Vadu. Masina mega plina (si nu e chiar mica). Plecam cu noaptea in cap. Little miss refuza sa doarma. Tot atunci (sambata adica) a inceput si refuzul mancarii. Refuz categoric. In masina, in timpul celor 4 ore de drum, domnisoara doarme 30min. In rest, va imaginati ce-a fost… Ajunsi la Vadu – prima veste proasta, nu se mai poate campa. Daca totusi o faci pe raspundere proprie (“ca poa’ sa vina ecologistii” ne zice un domn la bariera) o faci ca vrei atat de tare ca nu te intereseaza nici mustele care ciupesc, nici miile de tantari si nici soarele arzator. Noi ne-am convins dupa o ora de stat acolo, am strans umbrarul si am plecat. In Vama. Unde puteam sa ne adapostim de arsita cu little miss. La intoarcere, pe drumul ‘forestier’ de nisip, ne depaseste prin camp (ca e drum doar de o masina) o masina cu o remorca, remorca ce face ‘buf’ si se rastoarna la cativa metri in fata noastra. Domnu’ sot ajuta la repunerea remorcii pe drum si atasarea ei de Aro. Intre timp scapam si de scut, scut pe care l-am busit la dus, pe acelasi drum ‘forestier’ de nisip si hartoape. Asta e…ca tot tre sa facem revizia la masina, ce mai conteaza un scut, nu?

Cand credeam ca ziua nu poate merge mai prost de atat am avut dreptate. N-a mai mers prost 🙂 Domnisoara adoarme instantaneu in masina si doarme pana-n Vama. In Vama prindem ultima camera intr-o casa frumoasa, unde era cazata o prietena de-a Ioanei (si parintii ei, normal 🙂 ). Si a fost bine in Vama. Oarecum. Mai putin cand era ora mesei si ora somnului. In rest ok. Pasiune pentru nisip. Am intrat in apa. Ne-am balacit putin. Din pacate n-am intrat decat odata asa ca lumea si n-am apucat sa testam Tonga. Poate data viitoare, daca ni-l mai dau la teste. In rest, ne-am balacit la mal. Iar nisipul a intrat peste tot si s-a lipit peste tot (inca mai are Ioana nisip in cap, tot mai gasesc cate un firicel lipit prin pleata).

**** Am mers in vizita. Ne-a placut. 6 fete cucuiete: je & little miss, Adelle (aka Cristina si Ada – gazdoaiele) si Dobreasca & Nadia (aka finuta).

***** Am fost la concert Bob Dylan. Frumos. Noua ne-a placut. N-a fost Woodstock asa cum ne asteptam probabil si spre rusinea noastra am recunoscut si cantat doar cateva melodii de-ale lui BD dar ne gandeam oricum ca alta sansa de-al mai prinde in viata si in concert n-o sa mai avem. In deschiderea concertului au cantat si prietenii de la Bucium. Tare fain! Imi era dor de ei.