Azi noapte nu prea aveam somn. Se intampla rar ca domnisoara sa adoarma si eu nu, dar recunosc aseara am bagat o jumatate de shot de expresso slab cand am ajuns cu ea de la gradinita. Just in case…si a avut efect.
Asadar, cum era cam noapte si inspiratie lipsa de scris sau lucrat, am zis ca ma relaxez cu un film. Cum mai nou avem HBO la TV, m-am uitat ca ultima adolescenta, la un film cu Balul de absolvire. Mai nene si mi-a adus asa niste amintiri, cu prima dragoste adevarata, cu prima intalnire, cu primul sarut, cu fluturii din stomac cand ma suna pe telefonul fix, cu primele vise, cu primele promisiuni, cu balul nostru, cu planurile noastre si apoi…ca o transpunere dupa aproape 14 ani de zile… cu noi mari, cu joburi, cu copil, cu griji, cu planuri altfel decat la 17-18 ani, cu planuri mature, indraznete si nu visatoare, cu venit tarziu acasa dar separat si de la job, cu rutina zilnica, cu rufe la spalat…
A fost foarte adanca amintirea si foarte zguduitoare constientizarea si flash-ul asta de peste ani. Cine s-ar fi gandit, cine ar fi stiut, cine ar fi crezut…
