Pe ultima suta de metri pun si eu povestea noastra cu alaptatul de prin vacante, apropos de tema lunii iunie pe Mami, alapteaza-ma!

Nici nu-mi pot inchipui cat de greu mi-ar fi fost daca nu as fi alaptat in tot acest timp, prin toate drumetiile, aeropoartele, avioanele, plajele, mersul cu orele in masina… Sunt convinsa ca a ajutat foarte mult si la linistea noastra (pe toate planurile) si mai ales a domnisoarei noastre care s-a simtit ocrotita, alinata si in siguranta oriunde ar fi fost si orice s-ar fi intamplat…

La noi prima vacanta a venit dupa vreo 2 luni jumate de viata ale domnisoarei, cand am plecat cu mic cu mare sus pe munte. Pe vremea aia alaptatul se petrecea doar in intimitate dar au fost din belsug si una si alta 🙂

Apoi pe la 6 luni iar am fugit la munte, de data asta cu telecabina, unde am prestat (de teama sa nu se infunde urechile copchilei -> tocmai descoperisem alaptatul in mei-tai…). Dar si sus la Postavarul a mers foarte bine…

Apoi de pe la 10 luni am inceput sa plimbam copchila cu avionul…si la plecare si la decolare si la aterizare si in timpul zborului…chiar daca scurt, a fost din plin …

Apoi am fost la mare…

Apoi iar prin tara cu masina…liniste, somn, mancarea principala, bautura principala…toate la un loc…

Incercarea de rezistenta a fost vacanta prin Spania si Portugalia…3 saptamani, 5 orase, 6 avioane, drumuri cu masina, cu trenuri, cu metrouri, prin pesteri, pe la cumparaturi, pe strazi, prin hoteluri, prin magazine, pe la Oceanariu, prin biserici, pe oriunde …3 saptamani in care mancarea principala a fost alaptarea…ajutorul pentru somn a fost alaptarea, desfundatul urechilor de la atatea decolari si aterizari…a fost alaptarea si tot asa… Nici nu stiu cum ar fi putut sa fie altfel…

Si povestea continua 😉