Am fost in excursie, Ioana ne-a dus pentru un weekend la Budapesta. Frumos…tare frumos. Cu parere de rau ca nu pot sa zic asta si despre Bucuresti.

Ioana s-a comportat de minune la primul zbor cu avionul si de fapt, peste tot pe unde am colindat. Si am colindat…de dimineata pana seara. Iar domnisoara a mancat, a dormit si s-a benoclat la tot ce putea, a ras si s-a distrat.

Iar azi face 10 luni…e incredibil cum trece timpul. Deja mi se pare ca tre sa-i pregatesc petrecerea de 1 an 🙂

Budapesta e frumoasa. Mai ales cand e soare si cald. Am prins un targ de handmade-produse traditionale-Florii-Paste (ca nu stim exact ce era). Am facut nitel shopping. Ne-a batut vantul pe langa Dunare. Am fost prin tot felul de carciumi dragute (da, de remarcat ca peste tot aveau scaune de masa pentru copii si chiar loc pentru schimbat scutece). Am fost la Zoo (pentru Ioana Zoo a insemnat copii si nu neaparat animale…a fost fascinata. Nu a vazut atatia copii la un loc pana acum:) ). Am stat 6 ore in aeroport la intoarcere, in Budapesta (ni s-a anulat zborul si am aflat si noi de abia in aeroport). A fost cumplit – pentru noi – si asa obositi si cu ‘febre’ musculare de la mers si carat copil – donsoara n-a parut prea deranjata.

Laitmotivul excursiei a fost little miss in rucsac. Purtator: tati de little miss.

Aici tocmai se trezise dupa un mic somnic:

Apoi pranzul (ei) la o cafenea. Da, eram afara si Ioana era in capul gol 🙂 Si da, slingul e bun la multe chestii (aici n-am mai intrebat daca aveau scaun de copii ca Ioana a stat asa legata de scaunul pentru oameni mari)

Si iarasi a bagat un somn:

S-a trezit razand…ce inceput frumos 🙂

Apoi avea chef de plimbare si mamaaa ce mai chiuia dupa porumbei…

Pranzul nostru si gustarea ei, restaurant super child friendly. Ioana a mancat cu manuta ei (uau…) felii de avocado, rosie si castravete iar de la bucatarie un nene ospatar ne-a adus si o banana. Bun asa…

Aici se trezise si si-a dat seama ca se intampla multe chestii in jurul ei – muuuulti copii si animale… figura ei – a mirare si veselie la vazul unui elefant:

Si da, am hranit camile…

P.S.1 a se mentiona ca niciun animal nu a fost ranit in timpul pozarilor

P.S.2 este foarte frumos ca (virgula) copiii interactioneaza cu animalele si invata despre ele dar nu mi-am putut stapani niste lacrimi cand le-am vazut in custi, triste si resemnate. In mod sigur aceste animale nu stiu ce inseamna sa traiasca in libertate si probabil ca nu ar supravietui in jungla sau la Polul Nord dar totusi …e trist…i-am explicat Ioanei ca animalele nu traiesc de fapt asa si ca ne e mila de ele si ca trebuie sa le respectam…aaa…si ca nu le mancam 🙂