Zâmbetul unui părinte și al unui copil nu se compară cu nimic altceva, noi spunem că este inocent, că este cel mai sincer zâmbet pe care-l putem întâlni, iar oamenii de știință au vrut să vadă ce se află “în spatele” acestui zâmbet.
Universitatea din Miami și profesorul în psihologie Daniel Messinger au vrut să afle ce legătură este între dezvoltarea copilului și legătura dintre mame și cei mici, cum răspund aceștia acțiunilor celuilalt.
Credem că prin interacțiune copiii învață regulile cu privire la cum să se comporte în societate, precum când să zâmbească – spune Messinger. Mai exact, când copiii zâmbesc mamelor și invers, cei mici își dezvoltă aptitudinile de a împărtăși emoțiile celorlalți.
Cercetarea despre care vă povestesc a avut loc chiar la Universitatea din Miami. Mai mulți bebeluși de 4 luni au fost testați într-un scaun în care își puteau mișca atât mâinile cât și picioarele. 6 luni mai târziu copiii au participat din nou la același studiu, pentru a vedea cum s-au dezvoltat și care sunt schimbările care au avut loc între timp. Timp de câteva minute mămicile s-au jucat cu cei mici, apoi s-au oprit, moment în care cercetătorii așteptau pentru a vedea ce fac cei mici: dacă vor încerca să continue joaca cu mămicile sau dacă se vor uita în altă parte și abia apoi își vor relua joaca.
Concluzia este că în primele luni de viață bebelușii nu își iau ochii de la părinți, fiind dependenți de aceștia, iar de la această vârstă ei încep să se uite și în altă parte nu doar la fața părinților, ceea ce înseamnă că emoțiile lor devin ceva mai “independente”.
Vă las cu un clip care prezintă mai multe, dar și cu mai multe informații despre studiul privind zâmbetul copiilor.
Sursă foto: crimfants/ Flickr.com.
