Am auzit de foarte multe ori fraza „nu-l pedepsesc pentru că vreau, ci fac asta pentru a-l învăța că trebuie să-și asume responsabilitatea faptelor lui”. Evident, este vorba despre părinții care au copii ceva mai măricei, pentru că dacă vorbim despre un copil de 2 ani el nu poate înțelege ce înseamnă consecințele faptelor sale sau o pedeapsă.
Se pare însă că cei mici percep cu totul altfel pedepsele, nicidecum ca o învățătură pe care trebuie să o înțeleagă.
- Atunci când e pedepsit un copil se gândește la consecințele pe care el le are el de suferit în urma faptelor sale și nu pe ceea ce ar vrea părinții: consecințele faptelor sale asupra altora. Așadar, este posibil ca pedepsele aplicate frecvent să-l facă pe cel mic să fie mai egoist.
- Atunci când e pedepsit un copil are senzația că este o persoană rea, deci este foarte posibil să facă asta din nou, în cazul în care nu va înțelege contrariul.
- Câteodată, cei pedepsiți își ascund peripețiile pentru a nu fi descoperite, ca să nu mai treacă prin alte pedepse în viitor. Copiii înțeleg că descoperirea situației i-a condus către pedeapsă și nu acțiunea în sine.
- Copiii consideră că pedepsele sunt nedrepte, indiferent de situație, iar părinții fac asta pentru că au puterea necesară să aplice sancțiuni. În timp, este posibil ca cei mici să creadă că abuzul de putere este acceptat.
- Pedepsele erodează relația dintre părinți și copii atunci când ei nu înțeleg de ce au fost aplicate acestea.
Citiți mai multe despre pedepse pe us2.campaign-archive1.com.
Voi vă pedepsiți copiii?
Surse foto: Brianfit/ Flickr.com.
