Viorel Copolovici despre copiii ca ajutoare in bucatarie si bagels cu susan:
Pentru copii, joaca de-a modelatul şi coptul poate fi o ocupaţie mai mult decât atractivă. Când eram mic, aveam colţul meu de masă pe care întindeam coca cu un sucitor improvizat dintr-un creion mai gros. În toată această poveste, dacă aveţi copii, îi puteţi antrena fără nicio problemă în jocul de-a chiflele cu gaură-n mijloc. Le puteţi da un boţ de cocă din care să-şi modeleze un animăluţ sau vreun personaj din lumea lor foarte animată.
Dacă sunt prea mici, le puteţi face chiar voi astfel de figurine pe care, dacă le coaceţi alături de bagels, ar putea deveni jucării comestibile pentru micuţi. E bine să nu-i scăpaţi, totuşi, din ochi. Uneori coca e atât de tentantă, încât e posibil ca ei să-şi dorească să o guste, ceea ce n-ar fi deloc bine pentru stomacul lor. Dacă aţi decis să-i transformaţi pe cei mici în ajutoare de nădejde la făcut bagels, le puteţi da sarcini uşoare şi tentante: să spargă oul în castron sau să presare împreună cu voi seminţele de susan pe chifle.
Îmi doream de multă vreme să mă reîntâlnesc cu aceste simpatice delicii. În cele opt luni petrecute, în 2001, la bordul unui vas de croazieră cu care am plutit (oarecum în propria mea derivă la acea vreme) pe mai multe mări ale Estului îndepărtat, clasicele chifle aromate, cu gaură în mijloc, erau accesibile mai degrabă pasagerilor. Dar pentru că şi la brutăria de pe vas existau băieţi de treabă, făceam rost destul de des, la micul dejun, de simpaticele şi pufoasele pâinici găurite. Le-am făcut şi eu zilele trecute, ghidându-mă după procedeul clasic care le individualizează. Pentru că “bagels” nu sunt doar dospite şi coapte clasic, ci şi opărite puţin, în apă dulce şi parfumată, înainte de a fi puse în cuptor.
Ingrediente pentru vreo 8-10 bagels nici prea mari, nici prea mici: făină – 500 g; drojdie – 25 g proaspătă sau 7 g de pulbere; apă călduţă – aproximativ 300 ml (sau cât inghite făina până devine un aluat pufos şi elastic); zahăr pudră – o lingură; sare – un praf. Pentru baia fierbinte: apă multă, două linguri de zahăr, un praf de zahăr vanilat. Susan şi un ou bătut pentru final.
[singlepic id=174 w=440 h= float=] Pasul 1. Am făcut un aluat. Am pus toată făina într-un castron mare. Am sfărâmat bine drojdia şi am pus-o în mijlocul grămezii de făină, într-o scobitură. Tot aici am pus sarea şi zahărul. Am început să adaug apa, amestecând cu mâna şi aducând din ce în ce mai multă făină în aluat. E important să adăugaţi apa treptat, pentru a da timp aluatului să se formeze şi pentru a nu pune mai multă decât trebuie. Dacă se întâmplă asta, va mai fi nevoie de mici cantităţi de făină.
[singlepic id=175 w=440 h= float=] Pasul 2. Am frământat aluatul final vreme de vreo cinci minute, până a devenit elastic şi s-a desprins de pe mână. L-am pus într-un vas mai mare, uns cu puţin ulei de măsline, apoi l-am pus la dospit într-un loc călduţ, acoperit cu un prosop curat, dar departe de sursa de căldură. Primul dospit durează o oră sau până ce aluatul îşi dublează dimensiunea.
Paşii urmatori îi gasiţi pe Pranzuldincaserola.ro.
[nggallery id=27]