Are febră, tuşeşte, trage de năsuc şi te bate la cap de când a nins s-o duci la zăpada. Îţi promite că va fi atât de cuminte, încât nici picată cu ceară nu s-ar atinge de chestia albă şi rece. În realitate, chiar dacă nu îi creşte nasul, tu ştii că nu-ţi spune adevărul. Ştii că va sări ca ghiuleaua şi se va repezi în zăpada.
Bun! Şi ce faci? Până la urmă, ai face orice pentru a-i îndeplini dorinţele prinţesei. Aşadar, cum spuneam, aduci muntele la Mahomed. Ieşi frumos cu o cratiţă afară, o umpli cu zăpada şi îi duci copilului în casă. O să bage mâinile în ea, o să se joace, o să faca bulgăraşi pe care îi va lasă împrăştiaţi prin jurul ei şi care, în scurt timp, se vor transforma într-o mică băltoacă.
Încet, dar sigur, toată zăpada va deveni băltoacă.
Şi aici vor începe întrebările: De ce a făcut asta? Cum a reuşit? Unde s-a dus?
Răspunsul magic: S-a ascuns de tine pentru că eşti răcită şi ea nu vrea să se îmbolnăvească!