Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la paharele de plastic pe care le găuream și apoi legam o sfoară de ele și pe care le foloseam apoi drept telefon, convinsă fiind că cel de peste drum mă aude prin pahar nu pentru că țip eu cât mă in plămânii îmi aduc aminte de toate boacănele făcute în copilărie.
Din aceeași “serie” fac parte și “înălțătoarele” făcute din cutii de conserve sau săniuța făcută dintr-un făraș vechi ori dintr-o sacoșă de plastic sau patinele realizate dintr-o țeavă ruginită legată cu sfoară de ghete.
Astăzi m-am gândit să vă povestesc despre cutiile de conserve pe care ar fi bine să le păstrați la loc de cinste și să le folosiți imediat ce scăpăm de zăpadă. Se dau două găuri unde se face un nod mare dintr-o sfoară cât mai groasă și sfoara se lasă mai mare, cât să ajungă cel mic să o țină bine cu mâinile. Restul e distracție și joacă…
Mai țineți minte jocurile din copilărie? Ce alte lucruri aparent banale mai foloseați voi pentru a vă juca?
Sursă foto: recyclart.org.
