Acum ceva timp întrebam câțiva părinți despre ce înseamnă un copil bilingv și cum învață un copil, de la câteva luni sau de la câțiva ani, să vorbească în două limbi diferite.
Ne povesteau atunci părinții că mămica vorbește o anumită limbă, iar tăticul alta. Ce înțelege cel mic? Păi totul! Și mai și învață pe deasupra.
Problema părea să fie rezolvată, numai că am primit la acel articol un comentariu tare interesant. Este vorba de importanța limbii române și cum poate fi ea învățată de orice copil fără pic de effort din partea părinților, ba chiar cu multă distacție și exerciții haioase.
Lucrare: pentru părinții care doresc să crească copii deștepți (prin învățarea limbii române: dacă știu română foarte bine vor cunoaște engleza mult mai bine decât americanul, britanicul, australianul de rând și orice alte limbi le vor învăța și le vor cunoaște mult mai bine, mai târziu)
Note generale: Din experiența pedagogică, am aflat că limba română e o limbă extrem de puternică, în sensul că descrie obiectele și acțiunile din realitatea noastră cu o rezonanță nemaîntâlnită în sufletul uman, iar dacă copilul este chiar și în parte român, atunci va învăța limba cu multă plăcere și ușurință și această rezonanță pe care copilul o va descoperi cu timpul va conferi limbii române o superioritate netă în mintea copilului.
Vorbiți copilului hotărât, răspicat, accentuând cuvintele și greutatea și puterea lor, dar blând, in limba română.
Categoria: vocabular
Notați cuvintele pe care copilul le-a învățat până acum; țineți vocabularul bine organizat.
Categoria: muzică românească
Accesând YouTube, puneți-le copiilor și dansați ținându-i în brațe și de mână, unele din miile de cântece oferite de user-ul fabr1s.
Pentru a citit tot cometariul accesați articolul “Copilul meu va fi bilingv” și dați scroll până la ultimele comentarii.
Voi cum îi învățați pe ai voștri să vorbească românește?
Sursă foto: M@rg/ Flickr.com.
Cred ca autorul textului ajunge la o concluzie corecta pe o cale.. sa zic intamplatoare… limba romana este melodiaoasa, complexa, unica etc, dar nu este superioara altor limbi. Fiecare limba are subtilitatile ei si literatura si farmecul ei, conteaza cine o vorbeste desigur. Cheia sta in exprimarea “limba materna”. Copilul invata mai intai limba mamei lui, si o mama care vorbeste copilului intr-o limba care nu este limba ei natala nu poate transmite acea bogatie de limbaj si subtilitate de exprimare care hraneste creierul in formare. Oricat de bine ni se pare ca stapanim o limba ‘straina’, nu realizam ca ne este accesibila doar o mica parte din bogatia ei, mai ales atunci cand vorbim, pentru ca nu este limba in care am gandit in copilarie. Iar cel mai bun mod de a invata copilul este desigur sa ii vorbesti, sa ii citesti si mai ales sa il asculti.