Halloweenul este o sărbătoare “importată” și poate mulți dintre voi nu sunteți de acord cu serbarea ei pe planuri mioritice, dar trebuie să recunoaștem cu toții că este mai mult decât distractiv să transformăm un dovleac serios într-o figurină cu nas, ochi și gură și apoi să ne uităm minute în șir cum noaptea dovleacul se transformă, cu doar o lumânare în el, în cel mai frumos personaj. Țin minte că atunci când eram mică nici nu auzisem de Halloween, dar curtea bunicilor era mereu plină de dovlecei, unii mai mari, alții mai mici, unii cu un zâmbet mare și alții cu dinți fioroși, iar toți erau cu lumânări pregătite în ei pentru a putea lumina la ceas de seară și a transforma întreaga curte într-un spațiu de basm, plin de felinare portocalii.
Cum Halloweenul a început să prindă și la noi contur, nu ne trezim cu cei mici la ușă pentru a ne speria și a primi în schimb bomboane, dar peste tot se vorbește despre vrăjitoare, magie, forțe necunoscute, vârcolaci, zombi și altele, iar televizorul nu se lasă mai prejos, pentru că mai toate programele se transformă, ușor, ușor în unele de groază.
Pentru cei mici e clar că nu e ok să se uite la filme de groază, vise urâte, imaginația bogată și întunericul sunt doar câteva dintre “elementele” care pot transforma o scenă dintr-un film cu un zombi într-un coșmar lung și dureros, dar dacă, dintr-un moment de neatenție, copiii văd o scenă de groază la TV ce faceți? Și care credeți că e vârsta potrivită pentru un astfel de film? Vârsta potrivită la care copiii înțeleg că un film nu înseamnă realitate și o scenă cu un vârcolac nu le va transforma serile în unele pline de coșmaruri?
Sursă foto: Capture Queen ™/ Flickr.com.
