Gândește-te la privirea plină de dragoste a copilului tău, la îmbrățișarea lui, la intimitatea pe care o împărtășiți când îi citesti povestea de culcare sau la bucuria de a va plimba liniștiți mână în mână. Aceste momente de tandrețe împărtășită cu copilul tău sunt marea răsplată pentru munca grea de părinte. De multe ori, însă, cu toții uităm cum e să fim părtași la lumea copiilor noștri. Fiind părinte jucăuș ai la îndemână mereu cheia către sufletul copilului tău – spune Lawrence J. Cohen, care vine în România pentru a povesti mult mai multe părinților, acum, pe 25 mai.
O scurtă introducere nu strică niciodată, așa că dacă nu știți cine ste Lawrence J. Cohen vă spunem că noi că e psiholog licenţiat specializat pe jocul copiilor şi în terapia prin joacă. Cartea sa renumită, „Playful Parenting” se află la a 11-a ediţie şi s-a tradus în nenumărate limbi internaţionale. Lucrările sale au apărut şi în Boston Globe, în ziare de specialitate şi în foarte multe reviste de parenting. Locuieşte cu soţia sa şi cei doi copii ai săi adolescenţi în Brookline, Massachusetts, iar site-ul său este www.playfulparenting.com.
Evenimentul de sâmbătă este o conferință organizată în două ateliere, după cum urmează:
Atelierul 1 (orele 10.00 – 13.00) – Crește-ți copilul prin joc. Crește-l isteț
În cadrul acestui atelier Lawrence J. Cohen, expertul internațional în interacțiunea prin joc cu copiii și adolescenții, va explica părinților cum jocul este de fapt cheia către sufletul copiilor și imaginația lor. Jocul nu este doar o modalitate prin care copiii își petrec timpul liber, ci este felul productiv, dar care din păcate a fost marginalizat de cultura noastră, prin care se pot construi relații și se pot învăța lucruri noi în mod constant.
Vom afla despre:
- Cum să construiești o relație mai apropiată cu copilul tău,
- Cum să îl ajuți să aibă încredere în el,
- Cum să rezolvi probleme cu care te confrunți în fiecare zi cum ar fi: comportamentele nedorite, certurile, țipetele, pedepsele, rivalitatile dintre frați.
Atelierul 2 (15:30 – 18:30) – Frici, frământare, joc și relaxare
Pe de o parte frica este bună, întrucât ne ajută să reacționăm în momente de pericole, dar atunci când nu există niciun motiv și ea apare atunci provoacă blocaje și suferință. Și atunci trebuie ca părinții să reacționeze și să înlăture fricile celor mici. Cum? Lawrence J. Cohen va prezenta în cadrul conferinței mecanismul de instalare a fricii la copii, jocuri și tehnici inedite de înfruntare și depășire a fricii, precum și metode de recâștigare a încrederii de sine.
Și pentru că am povestit mai sus despre importanța jocului, vă propunem și noi unul 🙂 Lăsați-ne mai jos un comentariu și povestiți-ne cum ați trecut voi prin joc de o situație dificilă sau delicată, iar cineva va primi o invitație la conferința susținută de Lawrence J. Cohen pe 25 mai în București. Anunțăm câștigătorul pe 22 mai. Mult succes!
Dacă nu veți câștiga invitația trebuie să știți că biletul de intrare este 300 de lei pentru un singur seminar și 500 de lei pentru toată ziua. Mai multe detalii despre conferința găsiți direct pe ateliereledeparenting.ro.
Câștigătoarea este Gabriela! Mulțumim tuturor pentru participare!
Fetita mea cea mica a avut un cosmar cu un “monstru ca un urs cu 10 maini cu gheare”.
Asa ca am inceput o joaca de-a “gatitul”monstrului din vis.
Si, in imaginatia noastra, i-am pus tutu roz, de balerina, si i-am prins niste agrafe in par, si i-am pictat unghiile in culori neon, si i-am pieptanat blana in codite impletite.
Si brusc, “monstrul”a devenit un potential partener de joaca foarte potrivit pentru multitasking, avand 10 maini :).
Nu s-a mai plans de cosmaruri de atunci.
ai mult, i-am spus ca in vis ea poate f orice, inclusiv sa creasca asa de mare incat sa-l depaseasca pe monstru in inaltime.
S-a distrat teribil, imaginandu-si monstrul la dimensiunea unui soricel sau a unui catel.
Buna, Noi trecem prin joc in fiecare dimineata cand plec la birou; incerc sa-l implic cat mai mult pe baietelul meu de 1 an si jumatate in activitatea aceasta (de ex: cand imi pregatesc punga de mancare sau de fructe -ii dau lui un mar sa-l introduca in punga; de multe ori imi pune si cuburile lego; cand ma spal pe dinti, sau cand cautam umbrela daca e ploaie). Cand plec ii spun ca plec; niciodata nu l-am mintit – ii spun unde plec si cand ma intorc; ii dau un pupic, imi face cu mana.
Buna,fetita mea care acum are 5 ani jum,in trecut a avut o perioada cd i era teama de umbrele diferitelor lucruri.seara cd ne pregateam de nani,i se parea ca perdeaua se misca si se transforma intr un monstru si astfel aparea cosmarul.de atunci in fiec seara avem un dans al perdelelor cu diferite alte jucarii pana azi cand acele cosmaruri n au mai aparut nici macar in amintiri.
Buna,
Asa cum este scris si in articolul de mai sus, dragostea si imbratisarea copilului meu ma face sa uit de toate grijile de peste zi, de stresul acumulat si mai ales de oboseala.
Am devenit mamica la 30 de ani pentru ca atunci am considerat ca sunt pregatita pentru rolul de mamica, insa m-am inselat. Niciodata nu esti pregatit sa fii parinte, trebuie sa inveti si sa adaptezi ceea ce stii tot timpul.
Eu, incerc sa petrec cat mai mult timp cu baietelul meu si pentru ca este pasionat de povesti , citim sau povestim foarte mult.
Problemele dificile incerc sa le rezolv printr-o poveste, de cele mai multe ori inventata, distragerea atentiei de la subiectul care il supara si indreptatrea ei catre lucruri care ii fac placere: jocuri, carti, cuvinte noi, etc.
Acum, desi are 4 ani, plange ca nu vrea sa mearga la scoala. Motivele invocate de el sunt: nu vreau sa imi fac prieteni noi , vreau sa raman cu prietenii mei de la gradinita, nu vreau sa mai invat nimic, vreau sa raman la gradi, vreau sa fiu mic mereu. La inceput nu intelegeam, insa, dupa un timp mi-am dat seama ca de fapt el nu intelege ce se va intampla la scoala, de ce crestem si de ce trebuie sa invatam. Asa ca am achizitionat caiete speciale pentru varsta lui, rechizite si carti noi de povesti si … am inceput sa ne jucam de-a scoala. Eu sunt dna. educatoare si el elevul si cateodata schimbam rolurile. Acest joc si povestile inventate seara la culcare despre baietelul care merge si cel care nu merge la scoala, despre cel care stie sa citeasca si sa se joace si cel care munceste sa isi ajute parintii, etc, l-au facut sa inteleaga ca mersul la scoala nu este tocmai rau, asa cum isi imagina el. Acum este mai deschis in ceea ce priveste acest subiect, insa mai avem de lucru la capitolul prieteni vechi si prieteni noi. Sper sa reusim sa gasim rezolvare si pentru aceste probleme.
Buna Gabriela, felicitări! Ai câștigat invitația. Ești așteptată la eveniment, detaliile sunt în articol și aici http://www.ateliereledeparenting.ro/ateliere/eveniment-dedicat-parintilor.html
Buna Gabriela, felicitări! Ai câștigat invitația. Ești așteptată la eveniment, detaliile sunt în articol și aici http://www.ateliereledeparenting.ro/ateliere/eveniment-dedicat-parintilor.html
Fetita mea e pasionata de povestile clasice in care lupul apare ca personaj negativ, in schimb nu de putine ori a avut cosmaruri din cauza lui… dupa ce am inceput sa punem in scena respectivele povesti folosindu-ne de jucariile ei a reusit sa isi controleze si chiar sa isi depaseasca aceasta teama.
Pe vremea cand nu aveam inca copii mei si nu eram la curent cu notiunea de playful parenting am jucat un joc cu nepotica mea si abia mult mai tarziu am inteles complexitatea acestuia. Cand sora mea a trebuit sa se intoarca la munca si-a lasat fetita la bunici. Distanta fiind mare intre ei, se vedeau doar in weekend iar despartirea se facea atunci cand nepotica mea dormea. Intr-o zi cand eram acolo mi-a dat un calut si mi-a zis: tu esti copilul si sunt mama si eu plec iar tu nu stii ca eu plec. Eu am luat calutul si am inceput sa o caut pe mama si sa plang ca nu o gasesc. La inceput, calutul mama se intorcea imediat ce incepeam sa plang. Cu timpul insa, jocul a evoluat si cautarea, asteptarea, plansul durau mai mult timp.
Cine este castigatorul invitatiei?
Multumesc