De ce? Credcă dacă cineva a făcut acest pas, înseamnă că pe mămica respectivă asta o face fericită, iar în aceste condiții ar trebui să fim la rândul nostru fericiți pentru ea.
Acum serios: ați avut vreodată sentimentul că ambițiile de dinainte de a avea un copil s-au schimbat 100% și că nu știți dacă e bine sau e rău, dar știți că dacă în urmă cu ceva timp un proiect nereușit era un capăt de țară, acum capătul de țară este de fapt ca cel mic să fie trist o zi întreagă fără motiv sau să fie bolnav?
Sunt curioasă din fire, așadar am întrebat două mămici despre ce simt și cred ele.
Andra, care are 29 de ani, spune că nici nu-și mai aduce aminte cu exactitate care erau visele ei de dinainte de a-l avea pe băiețel: “Cred că prima dată când m-am lovit de trecut a fost prima zi în care m-am întors la serviciu. Nu mi-am dat seama că m-am schimbat atât de mult până când nu am intrat în birou. Odată ce mi-am revăzut colegii care nu se schimbaseră deloc mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Mă refer la ei, evident, eu sunt cea fericită și ei au rămas la același nivel”
Iulia, care a devenit mămică de aproape un an și jumătate povestește despre faptul că a trecut prin momente în care a crezut că schimbarea este mult prea mare pentru ea: “Luni de zile mai că nu am ieșit din casă, iar înainte să nasc eram o persoană foarte activă. La un moment dat parcă m-am lovit de ideea cum că nu mai sunt eu și nu mă regăseseam în nimic din ceea ce făceam. Simțeam cum viața mea s-a schimbat și că deși 99% din schimbări sunt mai mult decât frumoase, acel procent rămas mă făcea să nu-mi fie bine. Nu asta era problema, eu nu voiam să recunosc și îmi impuneam să-mi fie bine, tocmai asta mă făcea să mă simt din ce în ce mai rău. Mi-era rușine să spun că am nevoie de timp pentru mine și că nu pot fi fericită doar dacă îmi ajut familia. Rușinea la gândurile acestea mă rodea cel mai rău, nu sentimentul în sine.
Cum puteam eu, proaspată mămică să simt că vreau o pauză de la popriul meu copil? Cum puteam să mă gândesc la acest lucru? Aveam senzația că trebuie să mă pedepsesc numai pentru gândurile pe care le-am avut, de pus în practică nici nu se punea problema. Cred că mulți părinți simt asta și faptul că nu recunosc pe moment că trec prin schimbări și le este frică de ele este și mai rău. Odată ce mi-am dat seama că viața mea este cu adevărat schimbată, dar că schimbarea asta este 101% fericită, nu am mai avut niciun procent negativ. E bine să vrei timp pentru tine, e bine să-ți pui gândurile în ordine, e bine să te întrebi-dar dacă, e uman să fii mamă. Cred că asta ar trebui să ne repetăm mereu în momentele în care ne e rușine cu ce gândim”
Voi când v-ați dat seama că viitorul, prezentul și trecutul vor fi văzute prin alți ochi?
Sursă foto: DieselDemon/ Flickr.com.