Înainte să se nască primul copil, aveam o viață sportivă suficient de activă. Adică: nici prea prea, nici foarte foarte. Mergeam de două ori pe săptămână la sala de fitness sau pilates sau înot. Îmi plăcea să merg cu bicicleta sau pe jos, de câte ori aveam ocazia. Și cam atât. Am fost, de asemenea, conștiincioasă și când am fost însărcinată, mergând la pilates sau yoga. Dar, au fost și perioade lungi de timp, în care nu am făcut cine știe ce mișcare, adică într-un mod organizat, care măcar să mă ajute să-mi țin spatele în formă, de la atâta cărat copii în brațe sau dormit în poziții dintre cele mai incomode.
Așadar, ce mi-am propus să fac pentru a avea mai multă energie, pentru a mă simți bine în corpul meu – totul în timp ce mă ocup de copii, de casă și de proiectele profesionale…
1. Exercițiu de recunoștință, dimineața la trezire. Un gând, scurt, către ziua care începe, către copii, partenerul de viață, părinți, casa în care locuim și tot ce mă înconjoară.
2. Două minute de exerciții de întindere și îndreptare a coloanei vertebrale, în pat, înainte să sară pruncii pe mine, să mă tragă jos din pat sau să-mi deschidă ochii cu degețelele. Sau în timp ce se întâmplă toate acestea. Sunt foarte utile aceste exerciții, atât fiziologic cât și din punct de vedere al respirației. Simt că intră mai mult aer în plămâni, de fapt, simt că se oxigenează întregul meu corp, odată cu aceste exerciții, împreună cu respirația.
3. Paharul de apă pe stomacul gol. Fără excepție, de dimineață, înainte de orice.
4. Smoothie-ul de dimineață – cu cel puțin două fructe pe care le am prin casă, o mână mică de nuci sau semințe, puțin unt de cocos și o mână de frunze verzi, dacă am. Îmi dă un boost de energie incredibil. În plus, dacă sunt pe fugă, să pregătesc micul dejun pentru copii, să îi îmbrac, să îi duc la școală/grădiniță, pot să îmi iau smoothie-ul cu mine, în mașină și să îl savurez pe drum.
5. Micul dejun sau gustarea de dimineață. De obicei, cam la vreo 2-3 ore de la trezire, când de obicei rezolv și cu copiii (indiferent că suntem acasă, în vacanță sau îi duc la școală), pregătesc micul dejun sau o gustare mai consistentă. Mă străduiesc să alternez alimentele, pe parcursul unei săptămâni. În weekend avem clătite cu gem sau miere sau poridge (asta când luăm micul dejun cu toții). În timpul săptămânii, îmi trebuie ceva super rapid (și pentru cei mici și pentru cei mari): de obicei sandviș = pâine bună, făcută în casă sau cu maia, cu cremă de brânză – am redescoperit, împreună cu copiii – Almette sau cu salată de vinete sau pastă de măsline sau un ou fiert sau omletă.
6. Fac mișcare în timp ce ordonez sau curăț spațiul de lucru – sau chiar întreaga casă. Înainte să mă apuc de lucru am nevoie să fie ordine și curat în spațiul în care activez. Indiferent că este în atelierul de meșterit kokedame sau la birou. Și pentru că lumea crede că dacă ”stai acasă cu copiii” sau… dacă ”lucrezi de acasă” nu prea faci mare lucru sau nu faci suficientă mișcare…eu sunt de altă părere. Adică: am început să reconsider activitățile pe care le fac, aproape în fiecare zi și să încetez să mă mai învinovățesc că nu mă duc la sală, că nu alerg pe afară sau că nu dau 10 bazile de înot, de câteva ori pe săptămână. Sigur, nu zic că toate acestea nu ar fi bune..oho…foarte bune.
7. Sunt onestă cu mine însămi și realistă – ce pot să fac, ce mi-aș dori să fac și ce fac, de fapt. Am început să valorizez mai mult ceea ce fac (aproape zilnic sau…câteodată de mai multe ori pe zi). Singurul lucru pe care mi l-am propus să îl duc la îndeplinire cu regularitate este: yoga, de … măcar 2 ori pe săptămână. Asta pentru că m-ar ajuta mult la durerile lombare, m-ar determina să am o practică de meditație, ceea ce mi-ar ușura foarte mult stările de agitație – interioare și exterioare, m-ar ajuta să îmi recapăt mobilitatea și flexibilitatea… Așadar, acest lucru este pentru to do – list. Și, urgent!
În rest, o să râdeți – poate – dar sunt mulți care consideră că și: curățenia din casă, datul cu aspiratorul sau mop-ul, tuns iarba în grădină, călcatul sau gătitul, nu mai zic de strânsul continuu al jucăriilor de pe jos sau alergatul prin parc după unul sau doi copii, sau cu trotineta sau cu bicicleta sau urcatul si coborâtul de infinite ori pe zi a scărilor de la casă… toate acestea, mai ales dacă se nimeresc să fie și toate într-o singură zi (ceea ce de obicei se și întâmplă), ajută la menținerea unui tonus bun, a unei energii care, de fapt, mă ajută, să nu mă scurg din picioare la câte lucruri fac, într-o singură zi. Eu nu sunt omul care să numere caloriile dar uite ce zice aici despre task-urile casnice.
8. Respir. Ca tehnică de meditație, atunci când simt că am nevoie. Ca relaxare, atunci când sunt prea agitată. Ca un mod de calmare atunci când sunt nervoasă. Ca ușurare a durerii, chiar, atunci când unul dintre copii se lovește și plânge tare, respir împreună cu el, adânc, conștiet.
Știți? Toate lucrurile acelea cu diminețile relaxante, în care îți dedici timp pentru tine, îți bei cafeaua în liniște, îți faci planurile pentru ziua respectivă… toate sunt cât se poate de reale…atunci când nu ai copii sau… când ai copii care se trezesc puțin mai târziu decât tine. Când ai unii care se trezesc atunci când mijește soarele sau, uneori, chiar mai devreme… nu prea ai parte de dimineți în liniște. Și, oricine are un copil, sau mai mulți, știe cât de ”liniștite” sunt de fapt diminețile. Așa și la noi acasă.
Am încercat partea cu trezitul înaintea copiilor. Ora se făcea din ce în ce mai spre noapte și nu am rezistat trezitului la 5 dimineata pentru jumătate de oră (maxim) de timp pentru mine. Așadar, m-am străduit să îmi găsesc resursele, timpul și momentele de liniște, adaptându-mă ”condițiilor de mediu”, ca să zic așa. Nu este ușor. E nevoie de multă flexibilitate, detașare (adică cu niște așteptări realiste) și mai multă auto-valorizare…
Voi cum ați reușit să îmbinați mămicenia cu viața sportivă-activă?
Featured image
