Te intrebi care sunt motivele unui nivel scazut de concentrare la copii? Au de-a face cu activitatea in sine, caracteristicile individuale ale celui mic sau poate chiar conditia sa fizica?
Julia Alekseeva, psiholog, profesor si formator de cadre didactice din cadrul scolii Novakid, ne explica acest fenomen al concentrarii in etapa de invatare.
Novakid este una dintre cele mai bune scoli online din Europa de predare a limbii engleze copiilor intre 4-12 ani. Desi categoriile de varsta variaza, metodele de predare si invatare pe care profesorii le aplica celor mici sunt adaptate in functie de personalitatea si stilul fiecaruia. In doar 25 de minute, cat este durata unui curs, elevul deprinde informatii bine structurate si usor de procesat.
Pentru a pastra atentia, indrumatorii folosesc diverse activitati prin care prezinta materia: jocuri, conversatii cu persoane din intreaga lume, videoclipuri educationale, animatii sau chiar excursii virtuale. Desi interactivitatea copilului se mentine, pot aparea semnale care conduc cu adevarat spre lipsa de concentrare a celui mic. Da, poti fi interactiv, dar nu si pe deplin concentrat asupra cunostintelor. Cel mai grav diagnostic la care este expus cel mic poate fi tulburarea de deficit de atentie si hiperactivitate, cunoscuta sub acronimul ADHD.
Puterea de concentrare a micutilor
In primul rand, trebuie sa definim ceea ce se consideram a fi nivelul normal de concentrare si durata de atentie. Pentru aceasta, avem in vedere caracteristicile individuale ale unui copil, inclusiv varsta lui:
- 2 ani: 4-6 minute;
- 4 ani: 8-12 minute;
- 6 ani: 12-18 minute;
- 8 ani: 16-24 de minute;
- 10 ani: 20-30 de minute;
- 12 ani: 24-36 de minute;
- 14 ani: 28-36 de minute;
- 16 ani: 32-48 de minute.
Desi cifrele sunt generalizari, specialistul Novakid puncteaza faptul ca un copil poate avea o putere mare de concentrare, insa aceasta depinde de anumiti factori externi care ii pot determina focusarea: foamea, oboseala, cate distrageri sunt in apropierea locului unde invata, dar si interesul lui pentru activitate in sine.
Insa, daca durata de atentie a copilului este cu mult mai mica decat media prezentata, trebuie sa ne punem un semn de intrebare. Acest fapt poate fi un rezultat in urma unei afectiuni medicale cronice, cum este hipotiroidismul, sau un simptom de dificultate a procesului de invatare.
Practici pentru sprijinirea concentrarii
Atunci cand adultii nu se pot concentra asupra studiilor lor sau asupra oricarei alte activitati, de obicei se recomanda sa se foloseasca una dintre tehnicile de gestionare a timpului sau de schimbare a activitatilor – mersul la plimbare, luatul pranzului, o pauza.
Dar copiii? Care sunt cele mai bune practici pentru a-i ajuta sa se concentreze?
Sarcini desfasurate in calupuri, cu pauze potrivite. Va fi mai usor sa termine o sarcina care necesita mai mult timp de lucru daca o imparte in calupuri si ii ofera timp. Exercitiile fizice sunt o modalitate excelenta de incarcare a bateriilor, iar cel mic le poate desfasura in timpul pauzei de recreere.
Mici ajutoare de relaxare. Fidget-urile sunt produse pe care copiii le pot rasuci in mainile lor ramanand concentrati pe sarcina principala, ajutand astfel la eliberarea stresului.
Utilizati o abordare individuala. Daca simtiti ca cel mic se lupta cu exercitiile de citit, distrati-l cu ajutorul variatiilor tonale, accelerand ritmul sau incetinindu-l. Ori cereti copilului sa citeasca cu vocea unui robot. Va fi distractiv si relaxant.
Motivatia este cheia. Nu ezitati sa va incurajati copilul sa indeplineasca o sarcina. Un copil care se simte coplesit, devine frustrat si distras. Acesta trebuie ajutat sa-si dea seama cum sa abordeze sarcina intimidanta, ce pare fara rezolvare.
Cum sa nu confundam problemele comune de durata a atentiei cu tulburarea de hiperactivitate sau deficitul de atentie? Care sunt indiciile pentru a intelege ca cel mic probabil este expus la acestea din urma?
Cand un copil este neatent, comportamentul sau ar trebui comparat cu cel al altor copii de aceeasi varsta si sex (nu doar cu prietenii sau colegii). Daca acest comportament difera drastic si afecteaza viata de acasa sau de la scoala, este timpul sa cautati sfatul unui profesionist.
Simptomele tulburarii de hiperactivitate si deficit de atentie (ADHD) pot fi clasificate in doua tipuri de probleme comportamentale:
1) hiperactivitate si impulsivitate;
2) dificultate de concentrare.
Un copil nu are neaparat aceste doua tipuri de probleme simultan. De exemplu, un copil cu ADHD poate avea impedimente in concentrare, dar nu si hiperactivitate sau impulsivitate. Aceasta forma de ADHD este cunoscuta si sub numele de tulburare de „deficit de atentie” (ADD). ADD poate trece uneori neobservat, deoarece simptomele pot fi mai putin evidente.
ADHD este mai des diagnosticat la baieti decat la fete. Fetele sunt mai predispuse la a avea simptome de neatentie si mai putin la a manifesta un comportament perturbator care face simptomele ADHD mai evidente. Asta inseamna ca fetele cu ADHD nu pot fi intotdeauna diagnosticate.
Simptomele ADHD la copii sunt de obicei vizibile inainte de varsta de 6 ani. Ele apar in mai multe situatii, in viata de acasa sau la scoala.
Principalele semne pe care le putem observa la manifestarea acestor tulburari sunt: durata scurta de atentie si distragerea usoara, greseli neglijente in realizarea temelor, uitarea sau pierderea lucrurilor, incapabilitatea de a asculta sau executa instructiuni, schimbarea constanta a activitatilor si dificultati in organizarea sarcinilor.
Pe de alta parte, aceste manifestari se pot integra in comportamentul si starea celui mic prin diverse ipostaze: nu poate sta nemiscat mult timp nici macar in medii linistite, se agita constant, nu se poate concentra pe o singura sarcina, vorbeste excesiv si nu isi asteapta randul, deseori actioneaza fara sa gandeasca si intrerupe constant conversatiile celorlalti.
Aceste simptome pot cauza probleme semnificative in viata unui copil, cum ar fi performante insuficiente la scoala, interactiune sociala slaba cu alti copii si adulti, dar si probleme cu disciplina. De aceea, este atat de important sa se poata recunoaste semnele si sa se apeleze la ajutor calificat.