Relații fericite, familii fericite – Cel mai bun cadou pentru copilul tău
A doua întâlnire dedicată părinților – conferința în Comunicare Relațională prin metoda ESPERE® – 10 decembrie, ora 18.30
Mie îmi place atunci când totul e clar – cum a fost la ”Sunt FEMEIE și după ce sunt MAMĂ”
Femeia este și femeie și mamă și iubită și…și… în același timp dar totuși pe rând.
Trecerea la positive parenting
A trece la o altă viziune a parenting-ului poate fi uneori complicat. Deși simți că asta trebuie să faci, uneori cei din jurul tău și copiii sunt obișnuiți într-un anume fel și faptul că dintr-un moment acțiunile și reacțiile tale se schimbă cu unele specifice positive parenting-ului poate fi ciudat pentru toată lumea. [preluare]
Când copiii sunt supărați sau nervoși
Suntem aproape de ei și le arătăm că îi iubim. [preluare]
Dezvoltarea copilului este mai importantă decât interesele și pasiunile părinților
Fiecare copil pășește pe drumul descoperirilor cu un bagaj genetic, care îi definește modul de acțiune. Părinții sunt cei care îl însoțesc și îi îmbogățesc perspectiva asupra lumii prin propriile lor experiențe.
EI nu sunt NOI
Despre copii și modul în care se dezvoltă ei, fie că suntem sau nu încă părinți, toți avem o experiență demnă de povestit. Există și studii de specialitate care aduc în lumină importanţa relației cu părintele în evoluția copilului.
Cum îți ghidezi copilul fără a-l pedepsi
Nu pedeapsa este soluția la orice face copilul și nu e ok din punctul de vedere al părinților. [preluare]
De ce pedepsele nu-i învață pe cei mici să fie responsabili
Mulți părinți tind să creadă că pedepsele aplicate copiilor o să-i învețe la un moment dat să fie responsabili pentru faptele lor. [preluare]
Cum să-ți sfătuiești și să-ți ajuți copiii fără să-i (și să te) înnebunești (II)
Prima noastră răspundere față de copiii noștri nu este cea de a le spune în fiecare clipă și-n fiecare zi cum să se poarte. De fapt, responsabilitatea noastră de bază este cea de a le furniza un mediu sănătos în care să se dezvolte – un mediu care le permite instinctelor de dezvoltare să opereze așa cum ar trebui. Tu determini unde locuiți și ce opțiuni au copiii tăi în legătură cu școlarizarea și ai un rol important în starea generală a familiei. Acestea sunt sarcinile la care ar trebui să te gândești dacă vrei să-ți ajuți copiii să se dezvolte în cel mai sănătos mod cu putință.
Unul dintre cele mai bune moduri în care îți poți ajuta copiii este să lucrezi alături de comunitate pentru a crea spații exterioare destul de sigure pentru joacă în cartierul vostru, astfel încât copiii să poată scăpa de voi și să învețe să se înțeleagă cu alți copii fără instrucțiunile adulților, să se dozeze cu cantitățile optime de pericol fără ca tu să privești și să te îngrijorezi și să găsească oameni care le lărgesc orizontul dincolo de ce puteți face tu și ceilalți membri ai familiei.
Sarcina ta nu e de a-ți proteja copiii de lume. Sarcina ta este de a le furniza mijloace prin care să învețe, în propriul stil, despre lume și să se pregătească pentru ea. Și, atât cât poți, să ajuți la îmbunătățirea lumii – să fie mai bună pentru copiii tăi, pentru copiii lor, pentru copiii tuturor.
Cum să-ți sfătuiești și să-ți ajuți copiii fără să-i (și să te) înnebunești
Cu toții vrem de-a lungul vieții noastre să ne menținem autonomia și ne opunem controlului celorlalți. Când cerem sfaturi încă deținem controlul. De fapt, cererea unui sfat face parte din mijloacele de auto-control rațional. Dar când alții ne dau sfaturi pe care nu le-am cerut, ni se pare că vor să ne controleze; și dacă credem că trebuie să le urmăm – poate pentru că ne e teamă să nu-l rănim pe sfătuitor sau pentru că nu vrem să ne certăm cu el – atunci chiar suntem controlați. Copiii noștri sunt la fel în această privință.
Sfaturile nesolicitate: eu le urăsc, tu le urăști și la fel copiii tăi
De ce reacționăm așa la sfaturile nesolicitate? De ce nu le acceptăm ca ceea ce sunt de fapt – grija și dorința de a ne ajuta ale celuilalt? Cei care au mai scris despre această chestiune au sugerat câteva răspunsuri rezonabile. Ei spun că sfaturile, justificat sau nu, ni se par a fi o afirmare a dominației, o critică, o lipsă de încredere, o ignorare a propriilor noastre scopuri și priorități. Sunt de acord cu toate astea, dar aș vrea să adaug că răspunsul principal din spatele lor are de-a face cu dorința noastră de a ne proteja libertatea.