Prima oară când am aflat că există ceva numit homeschooling sau, pe românește, educare acasă mi s-a părut puțin exagerat. Chiar înainte de a citi serios despre acest tip de educație, ridicam în minte tot felul de obiecții și-mi puneam tot felul de probleme, așa că îi înțeleg într-un fel pe cei care protestează înainte de a ști despre ce este vorba. Ideea aceasta pare la prima vedere atât de bizară, de excentrică, de diferită de ideea comună despre educație, încât ți-e ușor s-o treci în categoria ”nebunii”.
N-am ajuns până acolo în reticența mea, dar e drept că mă întrebam, în primul rând, cum poate un părinte să-și învețe copilul tot soiul de lucruri de care poate nu are habar. Credeam pe atunci că ai nevoie de competențe serioase într-un domeniu pentru a-l putea ”preda” și că învățarea depinde de cel care ”predă” informația și de felul în care organizează el ”predarea”. Acum știu că:
Învățarea este a celui care învață.
Oricât de bine ai pregăti și organiza activitatea de predare-învățare (ce urât sună, nu?), nu poți face un copil să învețe cu adevărat ceva. Desigur, îl poți face să memoreze până în ziua testului, ca să scape de urâtul 4 sau să capete mult-doritul 10, dar nu cumva astfel transformăm învățarea într-un mijloc de a evita pedepsele sau de a primi recompensele? Adevărul este că nu-l poți păcăli nicicum să se implice cu toată ființa lui în ceea ce descoperă și să ajungă la acea învățare profundă și de durată pe care o dorim.
Copiii știu să învețe.
Ei s-au născut cu o curiozitate nestăpânită și o pasiune de a învăța despre mediul în care trăiesc, acestea fiind o parte fundamentală a instinctului de supraviețuire. O scriu din nou: copiii știu să învețe! Cum altfel ar reuși să meargă, să vorbească, să manipuleze obiecte, să rețină trasee și întâmplări, să identifice și să exprime sentimente și să facă toate lucrurile de care ne minunăm în primii lor ani de viață?
Învățarea este a celui care învață + Copiii știu să învețe = Copiii învață singuri.
Dacă veți citi Teach Your Own, veți afla că părinții care-și educă prichindeii acasă constată destul de repede că aceștia nu au nevoie de ei ca profesori, ci ca părinți iubitori. Pe măsură ce cresc, copiii cer din ce în ce mai puțin ajutor și, oricum, ajutorul acesta este foarte diferit de ceea ce se întâmplă la școală. Copiii nu vor întrebări puse de alții și nici soluțiile demonstrate ale acestora. Ei au propriile lor întrebări și interese și vor să găsească singuri răspunsul. Iar ajutorul, dacă e cerut, trebuie dat exact cât și cum se cere. De prea multe ori le distrugem curiozitatea răpindu-le descoperirile, din grija noastră (aș zice exagerată uneori) ca ei să ”rămână cu ceva în cap”. Așa că, nici vorbă de modul formal de a ”preda” al profesorului sau de prelegerile academice plictisitoare!
Învățarea nu se oprește niciodată.
E uimitor cum mulți dintre noi consideră că au încetat să învețe în ziua în care au absolvit ultima instituție de învățământ, când, de fapt, mintea noastră nu încetează să se întrebe, să rezolve probleme, să rețină date și evenimente, să analizeze mediul înconjurător. Așadar, să nu ne mirăm de un părinte care învață despre dinozauri sau despre cosmos cot la cot cu puștiul lui de 7 ani, pentru că pasiunile sunt uneori contagioase sau doar pentru că îl iubește atât de mult, încât vrea să-i împărtășească interesul.
Copiii au nevoie de un părinte, nu de un profesor.
Copiii au nevoie de respect, de autonomie și de un sprijin conform nevoilor lor, nu de raportul inechitabil profesor-elev. Nu au nevoie de o autoritate care să le spună mereu ce, cum și când să facă, care să decidă ce e bine și ce e rău, ce merită atenție și efort și ce nu, ci de un părinte care explică, împărtășește și încurajează interesele, sprijină eforturile, sfătuiește fără să comande, susține fără să acapareze totul. Copiii au nevoie de relații firești, echitabile cu adulții, mai ales cu cei care joacă un rol important în viața lor. Numai astfel vor avea acea încredere în sine și acele valori pe care dorim să le aibă.
Acestea sunt principalele idei care mi-au deschis mintea înspre homeschooling. Nu mă aștept, desigur, ca ele să câștige aprobarea tuturor, pentru că știu că sunt opuse cu totul perspectivei obișnuite asupra învățării. Dar recunosc că mi-ar plăcea măcar să le trezesc curiozitatea celor ce resping din start această opțiune ;).
Mai am și alte motive. Le-am pus în partea a doua. 🙂
