Copilul de azi, Copolovici-ul* de mâine
Un alt atelier pentru copii, unde cei mici se vor juca din nou cu lucrurile serioase. Vor învăța să gătească.
Alo, Alo! Sunt eu Picasso!
Un nou curs de pictură, organizat de Fundația Calea Victoriei, începe în câteva zile. Crezi că în copilul tău stă ascuns un pictor? Ce-ar fi să descoperi?
De ce (nu) mai place Eminescu?
Vineri, 15 ianuarie, s-au împlinit 160 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu. Există ocazie mai bună pentru diverse ceremonii, discursuri, recitări și preamăriri ale ”poetului nostru național”? Nu vreau să fiu înțeleasă greșit: Eminescu a fost un poet de geniu și...Sănătate prin mișcare
Citeste cateva idei care se desprind din cercetarile cu privire la activitatile prescolare si scolare, care demonstreaza riscul sedentarismului la copii [traducere]
Cu sau fără curriculum?
Cred că e evident că pentru mine educația adevărată nu se face pe baza unui curriculum, ci a nevoilor și dorințelor fiecărui elev. Bineînțeles, să oferi o asemenea educație înseamnă să ai încredere în copil, în dorința lui înnăscută de a învăța și în alegerile pe care le face pe parcursul dezvoltării sale. Înseamnă să sprijini cu răbdare și respect traseul fiecărui copil, cu poticnelile și avânturile inerente, și să reziști tentației de a da mai mult ajutor decât e nevoie. Și, cel mai important, înseamnă să-i acorzi copilului încredere și libertate.
Un weekend la muzeu pentru lecția de istorie
In acest weekend, Muzeul Național de Geologie vine cu o propunere interesantă pentru copii și părinți: ”Lecția de istorie”, din cadrul programului de timp liber ”A, B, C, Dino la Muzeu”.
Cum să-i dezvolţi copilului tău pasiunea pentru muzică
Vrei să creşti un copil care să aprecieze şi să adore să asculte muzică? Citeste câteva sfaturi pentru a “orchestra” o viitoare pasiune pentru muzică care să dăinuie o viaţă întreagă [traducere]
De ce e nocivă segregarea copiilor după vârstă?
De ce sunt copiii separați pe criteriul vârstei în școlile noastre?
Cred că motivul are de-a face mai mult cu adulții decât cu copiii. Având în vedere sistemul de învățământ organizat pe trepte, datorită viziunii lineare asupra dezvoltării copiilor, pare logic să faci ”trierea” după vârstă. Pe măsură ce înaintează în vârstă, copilul urcă treptele impuse de școală. Ce poate fi mai simplu pentru cei ce întrețin sistemul?
Cine este Moș Crăciun?
În fiecare an mă uimește efortul pe care îl depun adulții pentru a-i da viață lui Moș Crăciun (de la părinții care conspiră pentru a împodobi pe ascuns bradul până la crainicii de știri care ”urmăresc” sania în traseul ei magic prin lume). Și nu pot să înțeleg de ce-și subminează propria strădanie și le strică celor mici bucuria aducând în discuție condiționarea.
Goe și Ionel – doi obraznici?
Din păcate și nu de puține ori, cărțile sunt folosite în școală pentru a manipula comportamentul copiilor, în loc de a cultiva acele valori în care credem. Două exemple grăitoare sunt schițele lui Caragiale, Vizită și D-l Goe, care apar în toate manualele pentru clasele a V-a și a VI-a, uneori chiar mai devreme, și sunt abordate în același fel: judecarea comportamentului personajelor-copii, găsirea unor etichete cât mai zdrobitoare, blamarea copiilor și a părinților care nu au știut să-i educe și concluzia moralizatoare: Nu trebuie să ne purtăm ca ei!
Alizee pentru copii
Alizee înseamnă ateliere de poveşti în care copiii învăţa să exprime prin cuvinte şi desene personaje şi poveşti inspirate din viaţa şi visele lor. În această iarnă atelierele Alizee au poposit din nou în librăria Cărtureşti Verona (str. Arthur Verona. 13)
George NU e prost!
George are ochii verzi, mari și speriați, părul zburlit și fața rotundă. La ore e, de cele mai multe ori, distrat, dar foarte cuminte. Își pleacă fruntea deîndată ce-l privește profesorul. George ar fi trebuit să fie în clasa a șaptea, dar a rămas repetent. A fost...Disciplina este problema – nu soluția!
Și a trebuit să mai treacă timp înainte să pot recunoaște că nu dădeam vina pe ei. Problema nu erau copiii – era programa și faptul că mă bazam pe manuale, fișe de lucru și o dietă de fapte și abilități fără legătură între ele. Chiar mă așteptasem ca elevii să fie nerăbdători să învețe despre ”Prietenul nostru, Adverbul”? Date fiind aceste tipuri de sarcini, ar fi fost uimitor ca ei să nu se fi purtat rău.
Confesiunile unei mame care a citit "Confesiunile unei mame lenese"
Când rămâi însărcinată la 23 de ani şi toţi prietenii îţi spun că e prea devreme şi că eşti chiar tu un copil, începe să te sperie orice. Pe lângă asta, începi să îi crezi pe cuvânt.
Invatam sa mergem pe gheata
A învăţat cel mic să meargă? Stă bine pe picioare? Gata! Trecem la next level, încercăm pe gheaţă – îl ducem la patinoar.
Viata lui Mos Craciun
Ce ne-am face fără Moş Crăciun? V-aţi putea imagina viaţa fără “vorbesc cu Moş Crăciun să nu-ţi mai aducă nimic dacă mai desenezi cu ojă pe perete?” Nici noi.
”Învăț, dar îmi puneți 10?”
Am urât multe lucruri care fac parte din meseria de profesor, dar niciunul la fel de mult ca notarea. Simplul fapt de a desemna un număr pentru activitatea, cunoștințele sau abilitățile unui copil mi se pare absurd. Iar perspectiva copiilor asupra notelor este ușor de sintetizat: ”Trebuie să învățăm ca să luăm note bune (recompensele) și să evităm notele proaste (pedepsele).”
Pedepsiți sau răsplătiți = copii nefericiți (II)
Copiii merită un curriculum atractiv și o atmosferă empatică pentru a putea acționa în spiritul dorinței lor naturale de a afla despre lucruri diverse. Niciun copil nu merită să fie manipulat cu stimulente extrinseci pentru a se supune voinței altora. E remarcabil cât de des folosesc educatorii cuvântul ”motivație”, când ceea ce vor să spună este supunere. Într-adevăr, unul dintre principalele mituri din această zonă este că poți motiva pe cineva. Când întâlniți un articol sau un seminar intitulate ”Cum să-ți motivezi elevii”, vă recomand să-l ignorați. Nu poți motiva o altă persoană, deci a concepe chestiunea în acest fel garantează folosirea unor procedee de control.
Pedepsiți sau răsplătiți = copii nefericiți (I)
Nu ești mulțumit de cât mănâncă sau învață copilul tău? Noi avem soluții pentru toate tipurile de părinți! Dacă ești un părinte iubitor, e suficient să-ți răsplătești copilul cu un desert copios, cu o nouă jucărie sau cu o bătaie pe creștet: ”Ce băiat cuminte!/Ce fată bună! Bravo!”. Dacă ești tipul autoritar, pedepsește-l printr-un reproș sau anularea unui ”privilegiu”. În societatea noastră evoluată, bătaia este un act barbar și inutil, mai ales când există modalități mai ”blânde” de a-ți determina copilul să facă ce vrei tu.
Teacher, leave the kids alone!
Profesorii din școlile tradiționale sunt copleșiți de responsabilitatea învățării. Ei trebuie să-și motiveze elevii, să planifice în detaliu ce, cum, cât și când vor învăța copiii, să le fie model de comportament și de exprimare, să evalueze constant ”progresul” elevilor și să corecteze eventualele ”derapaje” de la standardul impus de stat. Nu-i de mirare că ei nu pot crea o autentică legătură cu copiii și acționa în spiritul nevoilor acestora.
De ce Educație Democratică?
Ce propune Educația Democratică? Libertate: de a alege ceea ce îi afectează în mod direct și individual, ceea ce este demn de interes și pentru care dovedesc o înclinație, de a hotărî ritmul și felul în care se desfășoară învățarea. Cum? Punându-le la dispoziție Clase Deschise, fiecare cu o anumită funcție (muzică, alfabetizare, matematică, științele naturii etc.) și acordându-le libertatea de a alege între ele, de a decide când, pentru cât timp și în ce ordine studiază anumite domenii. Se înțelege că orarul clasic, cu toate constrângerile sale, este abandonat.
Limba noastră-i o comoară…
Câți dintre noi nu s-au chinuit să spună în ordine toate chițibușurile unui algoritm de analiză gramaticală? Sau să împartă în propoziții o frază alambicată scoasă dintr-o carte? Câți vă mai amintiți diferența dintre o subiectivă și o completivă directă și când ați avut ultima oară nevoie de acestă distincție?
Educație versus creație(creativitate)
Majoritatea credem că nu avem niciun talent, niciun dar care să iasă în evidență. Ne considerăm mai degrabă competenți la ceva decât creativi. Prețuim ce au spus și au făcut alții deosebit și creativ, dar nu dăm mare importanță propriilor resurse de inovație. De ce?
Temele pentru acasă sunt inutile!
Am auzit de curând pe cineva spunând că, începând cu clasa întâi, copilul trebuie să uite de joacă și să învețe. Îmi explica cu o voce acră: ”Îi ajunge cât s-a prostit până la 6-7 ani!”. Cu mai mult de un secol în urmă, Ion Creangă (1837-1889), un dascăl pasionat și un povestitor neîntrecut, susținea cu tărie libertatea copilului de a se juca, invocând proverbul: “dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; și dacă-i popă, să cetească…” (Amintiri din copilărie). Într-o vreme în care pedagogia abia se contura, iar teoriile cognitive atât de la modă astăzi încă nu ne influențau, înțelepciunea populară îi recunoștea copilului dreptul natural la joacă. Cine suntem noi să-l refuzăm?
Uniformă, haine de firmă sau libertate?
Ce se întâmplă astăzi cu vestimentația în școli? Am observat că există două situații: uniformă sau haine de firmă, cât mai fițoase. Să le luăm pe rând.
Mami, tati, nu mai vreau să merg la şcoală!
Cum reacționezi? Alegi să-l ignori pentru că școala nu e făcută ca să-ți placă, pentru că de fapt nici ție nu ți-a plăcut, dar ai suportat cu stoicism și n-ai murit? Ba chiar ai ajuns foarte bine, ai un serviciu interesant și bine plătit. Poate chiar crezi că experiența școlară te-a întărit pentru a putea face față ”junglei pe care o numim viață”.
Zece semne că e timpul să cauţi un alt fel de educaţie pentru copilul tău
Copilul tău pare fixat pe anumite mărci vestimentare și pe haine la modă pentru școală? Acesta este un simptom al superficialității de care suferă abordarea școlii tradiționale, care îi determină pe copii să se bazeze pe mijloace externe de comparație și acceptare, în dauna valorilor profunde.
Prima școală democratică din România. De ce nu?
Poate lista mea (incompletă totuși :)) pare șocantă. ”Cum să vrei o școală în care elevii și profesorii să se adreseze unii altora pe numele mic? Cum să vrei ca elevii să aleagă ce, cât, cum, unde, când și cu cine să învețe? Dumnezeule! dar ar fi un haos total! Aia ar fi școală?!”
De început
”Dar totuși” (ca să subliniez, pleonastic desigur, contrastul), continuu să mă pregătesc pentru acestă frumoasă meserie, urmând cursurile unui masterat de didactică. În sfârșit am ajuns să învăț CUM să fiu profesor. Poate credeați și voi, ca mulți alții, că te naști profesor. Nu e mai adevărat decât că te naști inginer sau bucătăreasă.