Cum comunici cu un ţânc de grădiniţă
Afla cum poti sa comunici cu ţâncul de grădiniţă prin intermediul educatorilor [traducere]
Afla cum poti sa comunici cu ţâncul de grădiniţă prin intermediul educatorilor [traducere]
Deși tribunalele nu sunt încă de acord, legile care fac obligatorie frecventarea școlilor mi se par a fi, în sine și de la sine, o încălcare foarte serioasă a libertăților civile ale copiilor și ale părinților și ar rămâne așa indiferent cum ar fi școlile, cum ar fi organizate sau cum i-ar trata pe copii, cu alte cuvinte, chiar dacă ar fi mult mai umane și mai eficiente decât sunt de fapt.
Câteva idei cu ajutorul cărora îl vei determina să te şi asculte… în cazul în care nu o face [traducere]
Mintea umană e un mister. Într-o foarte mare măsură va fi probabil întotdeauna astfel. Nu vom ajunge niciodată prea departe în educație până când nu înțelegem asta și nu renunțăm la iluzia că putem ști, măsura și controla ce se întâmplă în mințile copiilor. A-ți cunoaște propria minte este destul de dificil. Sunt, într-un grad destul de ridicat, o persoană introspectivă. Sunt interesat demult de propriile gânduri, sentimente și motive, nerăbdător să știu cât mai mult din adevărul despre mine. După mulți ani, cred că s-ar putea să știu cel mult o foarte mică parte din ce se întâmplă în propriul cap. Cât de ridicol e să-ți imaginezi că aș putea ști ce se întâmplă în capul altcuiva.
”Pentru a justifica, accepta și trăi cu războiul, am creat o psihologie care îl face inevitabil”, spune Lown. ”Este o raționalizare a acceptării războiului ca un sistem de rezolvare a conflictelor.” A accepta această explicație pentru credința că războiul este inevitabil înseamnă a-i înțelege în același timp consecințele. Tratarea unui comportament ca fiind inevitabil stabilește o profeție care se îndeplinește singură: susținând că suntem agresivi din naștere, sunt șanse mai mari să ne purtăm așa și să furnizăm dovezi pentru această presupunere.
Incepand cu 17 aprilie, de la ora 10:00 la 13:00, mergem la UNAgaleria la atelierele de istoria artei pentru cei mici. Detalii complete in articol.
E mic şi curios… aşa că mai bine să afle de la tine tot ce trebuie [traducere]
Ghid al dezvoltării. Un program pentru somnul de după-amiază pentru sănătatea celor mici şi celor mari [traducere]
Mulți oameni au susținut că ”natura umană” este agresivă pe baza punerii unei arii largi de emoții și comportamente sub eticheta agresivității. În vreme ce canibalismul, de exemplu, este uneori considerat agresiune, el poate reprezenta mai degrabă un ritual religios decât o expresie a ostilității.
Școala e închisoare: un perimetru izolat de lumea exterioară, cu: săli riguros repartizate, orar obligatoriu, reguli, pedepse pentru cei ce nu se supun și recompense pentru cei ce nu se revoltă, uniforme, un termen fix (9 luni/an, timp de minim 9 ani sau câți or fi în noua lege), supraveghere continuă (uneori video), ore speciale (puține) pentru mișcare și altele (multe) pentru nemișcare, programă fixă și obligatorie, o ierarhie clară și imuabilă (elevi→șeful clasei→profesori→diriginte→director→inspector→inspector-șef→Minister).
Este momentul potrivit să-ţi inspiri puştiul să fie iubitor de verde [traducere]
Priveşte-ţi micuţul ca pe cel mai bun expert al copilăriei [traducere]
Copiii din școlile publice au ocazia să întâlnească și să ajungă să cunoască mulți copii foarte diferiți de ei înșiși. Dacă nu ar frecventa școlile publice, cum ar putea avea această oportunitate?
Din moment ce țările noastre sunt atât de întinse și oamenii provin din cele mai diverse zone culturale (asta mă întreba de curând un canadian) nu avem nevoie de un soi de liant social care să ne facă să stăm împreună, care să ne dea un sentiment al unității în ciuda tuturor diferențelor dintre noi, și nu este sistemul public de școlarizare cel mai bun și mai ușor mod de a crea acest liant?
Mama mi-a zis: “Fato, dacă-ți dă doar o palmă, îți iei valiza și pleci!”. Iar eu nu fac nimic atunci când un bărbat din viața mea îmi cară pumni și mă umple de mușcături!
12. Citești mai multe cărți decât credeai că există.
13. Cele mai noi tendințe nu ajung în casa voastră.
14. Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la ce au învățat copiii la școală astăzi.
15. Nu trebuie să ridici mâna pentru a te duce la baie.
Copiii şi banii: la ce trebuie să te aştepţi şi când [traducere]
Hai să te ajutăm să ghiceşti viitorul! [traducere]
În general primesc unul dintre următoarele răspunsuri la această întrebare: ori o amintire generală de plictiseală intensă și frustrare, ori o descriere entuziastă a unuia sau a doi profesori cu adevărat buni care au oferit inspirație, au luminat și deschis mințile. În ultimii ani, un număr din ce în ce mai mare de copii și părinți a început să realizeze că pentru a intra în contact cu asemenea personalități care te inspiră și te luminează nu e nevoie să se expuna la tot restul de neajunsuri; că școala, pe scurt, nu este necesară.
De ce plânge? De ce nu adoarme? Cât trebuie să mănânce? Și spațiul de care beneficiez pentru acest text nu e de ajuns pentru a înșira toate întrebările și temerile unei mămici la început de drum.
În acest moment totuși, homeschooling în toate formele sale (de la foarte structurat la total nestructurat – vezi radical unschooling) se poate, din fericire, practica în România datorită unei portițe în lege.
Mulți dintre părinții de azi au crescut cel puțin cu o palmă la fund, daca nu și cu tras de urechi, sau și mai grav, cu amenințarea curelei. Vremea curelei a trecut! E vremea educației pozitive!
Imi amintesc de mine, varianta de pana in 14 ani.
Am auzit cu totii despre cursurile Lamaze. Ce inseamna, de ce ar trebui ca femeile insarcinate sa le urmeze sau ce pot invata de acolo, aflam chiar de la Ramona Rosu, instructor lamaze si consilier Doula. (
Homeschooling-ul sau educația la domiciliu este, din punct de vedere cronologic, primul fel de educație. Însă pe măsură ce s-au creat rețele de școli de stat, legile au făcut obligatorie prezența copiilor în astfel de instituții, numind totul ”dreptul la educație”. În zilele noastre, educația făcută de părinți acasă este o alternativă la educația formală și este obținută destul de greu în unele țări (printre care și a noastră).
Am fost la prima lecţie demonstrativă Fastrackids imediat ce programul a fost lansat în Bucureşti.
Copiii au nevoie de respect, de autonomie și de un sprijin conform nevoilor lor, nu de raportul inechitabil profesor-elev. Nu au nevoie de o autoritate care să le spună mereu ce, cum și când să facă, care să decidă ce e bine și ce e rău, ce merită atenție și efort și ce nu, ci de un părinte care explică, împărtășește și încurajează interesele, sprijină eforturile, sfătuiește fără să comande, susține fără să acapareze totul. Copiii au nevoie de relații firești, echitabile cu adulții, mai ales cu cei care joacă un rol important în viața lor. Numai astfel vor avea acea încredere în sine și acele valori pe care dorim să le aibă.
Copiilor le place iar părinții sunt total de acord cu el: Pocoyo!
Vă mai amintiți când vă povesteam despre Bambini și despre atelierele de creație pe care ei le organizează? Am promis atunci că revenim cu detalii. Iată că acum avem toate datele problemei.
Prietena noastră Sandra este implicată într-o mulțime de proiecte faine (UrbanKid.ro este doar unul dintre ele :P). Iată ce invitație are pentru părinti, și nu numai:
După ce v-am recomandat toate tipurile de ateliere, de la bricolaj la pictură pe sticlă, azi vă sugerăm să vă trimiteți copiii la o infuzie de cultură generală :).
Ehehe, și cu asta v-am încuiat!:) Dacă vreți să aflați ce e cu zebra, de fapt, citiți mai departe.
După titlu, ai zice că ai intrat pe pranzuldincaserola.ro și urmează să citești o rețetă fascinantă a maestrului Copolovici :).