Tema – compunere cu titlul “Zarea cea de veci albastră”
Dacă vreți o compunere fantastică singura regulă este că… NU există nicio regulă, deci vă puteți imagina orice. Povestiți despre cum stăteați voi pe iarbă la bunici/în vacanță/în fața casei și vă uitați la cer. Dintr-o dată cerul s-a împărțit în două – o parte roz și alta albastră. Din cer au ieșit patru mâini, două mâini roz și două albastre. Cele roz s-au apropiat de voi și v-au luat pe norișori să vedeți cum este de sus. Totul era colorat în mii de culori, puteți vedea casele de sus, mările, munții (descrieți exact tot ce se poate vedea de sus)
Acolo ați găsit o masă pe care stăteau așezate 3 obiecte – un binoclu, niște mănuși și un pahar cu un lichid roz. Ați luat binoclu și v-ați uitat la oamenii de pe pământ care și ei se uitau la cer, deci aveați impresia că vă văd, tocmai d-asta ați încercat să vă plimbați pe nori, dar în timp ce mergeați dați de un nor care stă în calea voastră. Nu aveți cum să-l ocoliți și dacă puneți mână pe el vă arde. Luați mănușile și cu ele vă faceți loc prin nor pentru a vă plimba. Vi se face sete și luați paharul cu lichid roz și îl beți. În câteva secunde apar din nou cele două mâini roz care de data aceasta vă readuc pe pământ.
Odată ajunși jos vedeți cum alte mâini, de data aceasta cele albastre, se apropie și vă ridică la cer.
Din partea albastră a cerului ce vedeți? Este oare diferită?
Cum ajungeți din nou pe pământ?
La final descrieți cum tot cerul devine albastru.