O tânără domnişoară care preferă să rămână anonimă are nevoie de idei pentru o compunere intitulată “povestea unui fir de iarbă“. În această compunere, ea trebuie să folosească naraţiunea, dialogul şi descrierea, să introducă cel puţin două personaje – dintre care unul să fie naratorul – şi să folosească figuri de stil potrivite.

Voi da idei care să permită introducerea personajelor şi dialogului, mai departe sunt sigură că vă descurcaţi 🙂

Pui de compunere 1 – un fir de iarbă pierdut
Într-o zi am întâlnit o albinuţă care mi-a spus o poveste total surprinzătoare. A fost odată ca niciodată o sămânţă de iarbă care a fost purtată de vânt departe-departe. A ajuns pe un petec de pământ gol [descriere: unde? cum arătau împrejurimile?], unde în scurt timp a apărut un fir de iarbă. Firul de iarbă a ieşit fericit la suprafaţă, aşteptându-se să se afle în mijlocul fraţilor săi şi nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că e singur. A început să plângă uşor şi nu s-a oprit decât când a auzit o voce întrebând “de ce plângi?”.

În continuare imaginaţi dialogul între firul de iarbă şi bulgărele de pământ care a pus întrebarea…

Apoi, pentru că bulgărele de pământ îndrăgeşte firul de iarbă, porneşte rostogolindu-se să adune alte seminţe de flori şi de iarbă, pentru a le planta lângă fir, astfel încât acesta să nu se mai simtă singur.

La final, ca narator poţi mărturisi că nu ai crezut această poveste până când albinuţa nu te-a condus la locul cu pricina, sa-ţi facă cunoştinţă cu personajele noastre. Descrie cum arată minunata pajişte pe care bulgărele de pământ a creat-o pentru firul nostru de iarbă…

Pui de compunere 2 – un fir de iarbă cu personalitate
Erai la o un picnic pe o pajişte, te întinsesei pe iarbă să tragi un pui de somn după masă. Simţeai firele de iarbă mângâindu-te uşor pe obraji, dar când să adormi, ai auzit o voce: “Psst! Psst! Hei! Ia-mă de aici! Scapă-mă de turma asta!”.

În continuare, scrie dialogul dintre tine şi firul de iarbă care te-a abordat. Povestea lui este că se simte mai frumos şi mai deştept decât celelalte fire şi consideră că locul lui nu ar trebui să fie unul anonim, între milioane de fire, ci unul de cinste, undeva unde toată lumea să-i recunoască adevărata valoare.

Apoi descrie cum l-ai plimbat şi ai încercat să-i găseşti un loc… Printre flori nu i-a plăcut pentru că trecea neobservat, printre animale i s-a părut prea periculos căci putea fi strivit sau mâncat în orice moment, la florărie nu i-a convenit pentru că toate ghivecele erau prea mari şi nu se simţea pus în valoare… etc.

În cele din urmă, după o săptămână de plimbări şi încercări, firul de iarbă şi-a dat seama că-i e foarte dor de fraţi şi surorile lui din parc şi te-a rugat frumos să-l înapoiezi de unde l-ai luat. Şi astăzi mai mergi să-l vizitezi şi să-l întrebi ce mai face, iar el îţi spune că-ţi este recunoscător pentru că l-ai ajutat să descopere lucrurile minunate pe care le avea, dar de care nu-şi dădea seama.

Spor la scris!