Te-ai dus la serbarea de iarnă a celui mic și ți-ai dat seama că nu este tocmai cel mai prietenos copil din clasă? Ori nu vrea să împartă cu ceilalți jucăriile lui? Sau atunci când mergeți în vizită la prieteni cu micuți nici gând să plece de lângă voi?
Ei, și acum vă așteptați să încep să înșir o mie de sfaturi unul mai lung și mai complicat decât celălat (evident numerotate, ca nu cumva să pierdeți unul din vedere 🙂 ) prin care să vă povesteasc despre cum ar trebui să vorbiți cu cel mic, cum e de preferat să îi explicați că în viață are nevoie de prieteni…
Adevărul este că nu voi face asta, dintr-un simplu motiv: fiecare copil se dezvoltă în ritmul său! Este fix aceeași situație ca atunci când cel mic abia de are câteva luni, iar prietenii au copii ceva mai mari și deja încep să-ți povestească cum că ar trebui ca al tău să-ți spună despre teoriile lui Platon și ce a scris Descartes despre viață. Te îngrijorezi, îți pui o mie și una de întrebări (că doar na, ți-a spus X că al lui copil la 2 luni vorbea, la 3 mergea prin casă și la 4 deja a plecat la școală 😛 ) care evident că au rămas toate fără niciun răspuns clar, după care ajungi la concluzia de la început: fiecare copil se dezvoltă în propriul ritm, că acest ritm este unul mai alert sau dimpotrivă, asta nu îl face mai deștept, mai drăguț sau mai isteț.
Acum să le luăm pe rând:
Dacă cel mic nu se înțelege cu ai lui colegi de grădi decât să dați vina pe el, că nu este destul de prietenos, mai bine l-ați întreba ce se întâmplă, dacă l-a supărat cineva.
În cazul în care nu vrea nici în ruptul capului să împartă jucăriile lui cu nimeni, înseamnă că are un puternic simț al proprietății. Acum, asta nu înseamnă că trebuie să-l lăudați pentru asta, explicați-i că este frumos să împarți și că nu va rămâne fără jucării dacă se va juca și cu altcineva, doar că joaca este mult mai distractivă în doi.
Mergeți în vizită cu cel mic și nu vrea să se despartă de voi nicio clipă? Luați partea bună a lucrurilor: vă iubește și îi place să stea lângă voi.
Unii copii sunt mai prietenoși decât ceilați, așa cum și unii părinți sunt mai prietenoși decât alții!
Nu’i așa? Spuneți voi?!
Sursă foto: llimaorosa/ Flickr.com.
