De mică mie îmi e frică de ploaie. Nu mă înțelegeți greșit, atunci când sunt în casă și plouă sunt cea mai fericită persoană din lume, căci îmi plac stopii mari de apă care se rostogolesc de geamul meu, îmi e frică doar atunci când sunt plecată din casă. Asta indiferent dacă este vorba de o ploicică de câteva minute sau de una care nu se mai oprește câteva ore, iar frica aceasta vine de la faptul că de mică, ai mei părinți se supărau mereu și mă certau dacă nu eram cu ei atunci când ploua. Ei, săracii, se gândeau evident la sănătatea mea, dar subconștientul meu a dezvoltat o frică de care acum nu mai pot scăpa.
M-am interesat așadar și am pus pe foaie (mă rog în editorul de text) să vă spun și vouă care sunt cele mai frecvente lucruri pe care părinții, fără să îți dea seama, le spun copiilor, iar cei mici dezvoltă temeri.
Prima se pare că este una destul de obișnuită la noi: “Dacă nu ești cuminte plec și te dau lui…” se pare că acest lucru acutizează frica de a rămâne singur a piciului.
“De ce nu ești și tu la fel de cuminte precum…” se pare că psihologii au dedus faptul că dacă îi spui celui mic acest lucru, copilul va avea tendința să creadă că nu este destul de bun sau că nu se poate ridica la nivelul celor din jur. Același lucru, dar “condimentat” în timp și cu un sentiment de vinovăție este un rezultat al frazei “Ar trebuie să-ți fie rușine”.
Un ultim exemplu, găsit de mine, de lucruri pe care cei mari nu ar trebui să le spună este: “Lasă-mă să fac eu acest lucru pentru tine”. Părinții care încearcă să-și ajute micuții și utilizează această frază des se pare că nu fac altceva decât să le inspire un sentiment de nesiguranță, pe care ei o să îl dezvolte apoi într-o nesiguranță de sine.
Voi ce exemple mai aveți?
Sursă foto: woodleywonderworks/ Flickr.com.