M-am culcat tarziu si m-am trezit devreme. Prea devreme. Si pentru ca era liniste in casa si simteam ca am in sfarsit putin timp pentru mine, am inceput sa hoinaresc printre bloguri care de obicei ma trezesc bine dimineata. Cum necum, caci nu mai stiu, am inceput sa citesc despre Brene Braun si sa o vad intr-o conferinta TED. Daca aveti 20 de minute… merita!
Spune multe lucruri faine, dar din tot ce a zis, o singura chestie m-a facut sa o mai ascult de vreo 5 ori: You’re imperfect, and you’re wired for struggle, but you are worthy of love and belonging. Asta spunand cand te uiti la un copil… Schimba cumva poate perceptia pe care am avut-o pana acum: Copilul meu este perfect iar eu trebuie sa ma asigur ca ii pastrez aceasta perfectiune… Copilul meu este absolut perfect iar eu sunt responsabila in viata aceasta sa-l sustin si sa fac orice pentru a-i face sa infloreasca aceasta perfectiune…

Cand gandesti asa cel mai rau lucru care se poate intampla este sa fii dezamagit si sa uiti sa iubesti neconditionat si sa uiti sa-l accepti asa cum este. Si daca atunci cand va creste nu va manifesta acea perfectiune, indiferent ca ar avea 3 ani sau 30, s-ar putea sa ajungi sa te intrebi: in cel mai bun caz: unde am gresit eu, in cel mai rau caz: de ce nu esti in stare…