Sumar pe scurt:
– little miss vorbeste, canta si zice poezii…in stilul ei, pe limba ei si e tare haioasa 🙂
– little miss face pipi peste tot dar mai face si la olita si refuza scutecele cu incapatanarea-i specifica
– little miss in continuare refuza mancarea cam de orice fel si oricand. cateodata mai mananca budinca din paste cu branza, ou si stafide.
– little miss a fost la mare si a plans cand a intrat in apa, dar dupa aceea s-a obisnuit si a inceput sa-i placa (pacat ca am plecat tocmai atunci…)
– planuim pentru little miss sa mergem cu cortul si la munte si la mare in viitorul apropiat
– little miss si-a facut prietene noi. e tare bine sa mergi in vacante cu oameni care iubesc copiii…am avut la mare 2 baby-sitter-e foarte dragute…thanks girls! you have noooooo idea 🙂
– little miss il iubeste tare mult pe bunicu, pe care il striga ‘Buicu’ dar il alinta Bu 🙂
– little miss a descoperit la tara tot felul de gandaci, omide si alte lighioane pe care le mangaie si le vorbeste cu ardoare
– little miss prefera joaca cu apa, hartie igienica sau faina in locul oricaror altor jucarii din lume 🙂
– little miss de 3 saptamani nu mai primeste laptic de la mami in timpul zilei, la cerere (doar la somnul de pranz). hotararea a fost a mea, ajungand la ultimul capat al puterilor fizice. si dupa 3 saptamani inca imi mai cere si se cam supara ca nu-i dau dar de multe ori vine si ma imbratiseaza si se cuibareste la pieptul meu ca atunci cand o alaptam. cu toate explicatiile din lume si cu toata dragostea pe care i-o daruiesc, mai ales in momentele ei de ‘cerere’ tot se vede ca nu este foarte pregatita pentru acest pas. si de mai bine de o saptamana nu mai primeste laptic de la mami nici la trezirea din somnul de pranz (ceea ce a fost cel mai greu lucru posibil dar si aici puterile m-au lasat, avand in vedere ca se trezea dupa juma de ora -o ora de somn si mai dormea doar la san). aici suferinta este mai mare la ea dar mi-am zis ca little miss trebuie sa aiba si o mama sanatoasa (pe toate planurile, mai ales la cap) nu numai prezenta cu mitititi la somn. a ramas la cerere seara-noaptea, si constat ca de fapt e doar spre dimineata, ceea ce imi da (momentan) sperante. drumul e lung pana la renuntare completa (din partea ei). vorbesc mult cu ea, ma deschid si imi exprim starile pe care le incerc si eu cu alaptarea asta extinsa si sper ca in curand sa accepte, incet, incet obiectivul spre care ne indreptam.
Dana, pai atunci eu cred ca stiu de ce face little miss no. 1 prin casa si nu in olita… Spun asta din experienta, la fel s-a intamplat si la noi, Degetzica a avut o perioada in care cerea lapte din 15 in 15 minute, fara exagerare. Ma apuca tristetea numai cand se cerea in brate, caci stiam ca urmatoarea cerere este tzitzi. Si cand o refuzam, de suparare facea pe jos. Parca era teleghidata. Iar asta venea dupa o perioada buna in care Degetzica fusese accident-free, inclusiv la somnul de peste zi si la cel de noapte. Cum ne-am “reimprietenit”, cum s-a terminat cu facutul pe jos. Zic si eu…
@maria – m-am gandit si eu ca poate sa fie din cauza asta. nu am vazut-o niciodata insa facand ceva ‘intentionat’ cand era suparata…dar poate sa fie influentata de asta. ideea e ca a inceput sa faca asa inainte de a incepe asa zisul proces de intarcare… oricum, un regres a fost clar cand am inceput vizita la gradinita. vizitele s-au terminat si la un timp dupa asta am reluat iar procesul de training la olita…complicat nene 🙂
sa adaugam pe lista si:
– little miss are site: Nanalogue intretinut de tati si alimentat de vocabularul Ioanei din ce in ce mai dezvoltat
Cat au crescut copiii nostri:)
Da, Andreea…au cam crescut… 🙂
Buna Dana,
Eu inca nu am ajuns la experintele “fara scutec” (fetita mea are 8 luni) dar am citit intr-o carte misto urmatoarea chestie: cand se sperie, copiii au nevoie de apa si cel mai la indemana mod de “a face rost de apa” este sa faca pipi pe ei.
Daca accepta sa-i dai apa cand o refuzi cu lapte si se supara , poate nu mai face pipi….cred ca merita incercat ….
@Zina – interesanta treaba…in ce carte ai gasit subiectul asta?
Salut,
Scuze de intarziere, am fost plecata din Bucuresti….
Cartea de numeste “Cand Apare Copilul – Francoise Dolto”, ti-o recomand, mie imi place si ce zice si cum zice si nu este doar despre sugari cum ar sugera titlul.