Fix anul trecut, tot pe o vreme pe la 10 iunie am fugit la mare. Little miss nu stia, pe atunci, sa zica: “vava veche” 🙂 dar acum stie si cred ca de data asta chiar i-a placut si ei. Am pornit la drum cu sperante mari, la somnul de pranz al domnisoarei. Si ca orice plan facut de noi, in ceea ce priveste odorul, este dat peste cap si ca de obicei, avem parte de multe incercari. Adica, mai concret, domnisoara a adormit fix in 30 de secunde de cand ne-am urcat in masina si s-a trezit fix cand am intrat pe autostrada…nah…si  mai dormi si pace…

Nu stiu ce s-a intamplat in momentul ala dar mi-am zis ca zilele astea voi fi zen (stiu, mi-am mai propus eu dar nu prea am reusit) si ca indiferent ce o sa faca domnisoara noi o sa ii facem pe plac si daca va trebui sa cant si sa vorbesc 3-4 ore pana la mare o sa o fac, intr-una…si indiferent ce va trebui sa fac, o sa fac. Si daca n-o sa doarma asta e. Si daca n-o sa manance, asta e…oricum stiam ambele variante asa ca n-aveau cum sa ma mai surprinda. Si totusi Dumnezeu nu ne-a lasat si desi Ioana n-a dormit in masina – a fost vesela tot drumul si (culmea) a stat fara prea multe comentarii in scaunul de masina si am vorbit si ne-am jucat si am cantat si am citit poezii (da, asta e ultima gaselnita).

Si uite asa am ajuns si in Vama Veche, tocmai cand se mai racorise nitel. Soare, frumos. Nisipul cam ud dar tocmai bun de jucat. Si mama, ce loc de joaca mareeee….si ce mare era si “maia (marea). Si ce frumos canta “fanfai” (fanfara) la Stuf 🙂

Cu mancarea n-am avut asteptari si bine am facut, ca oricum n-a prea mancat…Nu ar fi fost prima zi ‘de post’… Dar noaptea…vai…noaptea…n-o voi uita niciodata. A dormit dusa pana dupa 8 dimineata. Cand ne-am trezit am crezut ca am visat. A fost o noapte dormita cap coada…si noi nu avem din astea…ever… Si in ziua respectiva am inteles de fapt ce inseamna sa fii cu adevarat zen (de odihnita) si sa le inteleg (ca sa nu zic: le invidiez) pe mamele care sunt zen mai tot timpul (adica odihnite) 🙂 Ca sunt si copii care dorm neintrerupt (da, chiar si copii alaptati..culmea, nu?).

Si apoi au fost cateva zile tare frumoase. Cu joaca pe plaja, joaca in curte, mancat la iarba verde, dormit la pranz toti 3…cu orele…iar joaca pe plaja, iar joaca in curte, iar  mancat la iarba verde, prin iarba, prin cort, pe unde apuca…dar manca!

Mi-a placut la mare si nu pentru ca little miss a mancat si a dormit ci pentru ca tare imi era dor de ‘apa mare’…si de nisip…si de muzica de la Stuf pe inserat si de umezeala din par si de corturile falfainde in vant si de ploaia de vara si de fata cu margele si cercei de pe drum (acum au si boutique…) si de cartile pe care ti le cumperi sa mergi sa citesti pe plaja, si de clatitele ‘dansa-n-transa’ si de stat in curte printre greieri, cu prieteni si cu vin…Ah, ce dor imi era!!

vama veche

Foto