Dar am reusit sa ajungem. Imi facusem tot felul de planuri cand am hotarat sa stam in Lisabona. Vroiam sa vad si Cascaisul si sa o intalnesc pe Lola. Apoi luand hotararea sa stam in alta parte m-am gandit eu ca nu o sa prea ajungem sa vizitam orasul si atat m-am codit ca nu i-am mai dat niciun email Lolei (bine, nu stiu cat ar fi contat si daca am fi reusit sa ne vedem, dar mi-ar fi placut tare mult sa o intalnesc…).
Intr-un final, la sfasit de zi, dupa ce am colindat Alfama am zis ca hai sa mergem sa mancam in Cascais. Little miss era obosita si nu mancase nimic toata ziua…vechea poveste. Si ajungem in Cascais, nu prea stiam noi unde sa mergem, gresim putin drumul spre centrul orasului si ajungem la Ocean, la Boca de Infierno. Am zabovit putin pe acolo si ne-am minunat de cat de frumos e totul si apoi, lesinati de foame pornim sa cautam un resturant. Dar pana la urma am luat-o inapoi spre Povoa, era seara, domnisoara adormise in masina (si riscam ca la orice oprise sa se treazeasca…) deci mare lucru n-am vazut. Dar totusi ma bucur ca am ajuns sa admiram Oceanul si din coltul asta de Portugalie 🙂
Si uite asa se dusese si ultima zi de vacanta. A 2-a zi urma sa luam avionul spre casa, cu oprire de o noapte in Milano si apoi home…
Cate locuri minunate sunt in lumea asta…cat mi-ar placea sa le vad, sa le traiesc, sa le colind…dar pe cat de mult imi doresc asta pe atat de mult vreau sa stiu ca ma intorc…acasa…
