Born Abroad este o campanie care adună povești despre nașteri din întreaga lume. Sunt experiențele unor mame românce care au nascut în străinătate. Pe toate le cunosc, îmi sunt prietene vechi, colege de școală generală, de liceu sau facultate, colege de muncă sau fete pe care le-am cunoscut întâmplător, dar am ramas prietene. Am adunat poveștile lor într-o serie de articole pe care le voi publica săptămânal, cu convingerea că vor fi de ajutor mamelor din Romania să afle cum este nașterea în alte țări.
Azi puteți citi o poveste de sarcină și naștere din Spania, unde mama ce ne povestește este și medic într-un spital de lângă Madrid. Ea ne-a povestit experiența ei de naștere, dar ne-a oferit și câteva informații utile legate de sistemul medical spaniol, privit atât din perspectiva unei mame cât și din punctul de vedere al medicului.
Citește și despre experiențele de naștere ale mamelor din Canada, Austria, Marea Britanie, Italia și Luxemburg.
PREGĂTIREA PENTRU NAȘTERE
Urmărirea sarcinii se face pe bază unui protocol foarte strict. Din momentul confirmării sarcinii (testul în sânge) și până în momentul nașterii, analizele și ecografiile sunt făcute la intervale bine stabilite de timp. În timpul sarcinii ești sub strictă supraveghere a obsetricianului, ecografistului, moașei și medicului de familie. Este o comunicare strânsă între toți acești specialiști, pentru a oferi un serviciu cât mai bun viitoarei mămici. În cazul în care se suspectează o posibilă complicație în timpul sarcinii, obstetricianul face un bilet de trimitere la alți specialiști (exemplu: în cazul diabetului gestațional se trimite mamă însărcinată la endocrinolog).
Începând cu sapt 22-24 de sarcină, viitoarea mamă se poate înscrie la cursuri de pregătire pentru naștere (sunt organízate gratis în céntrele de sănătate de către moașe), la care pot asista și viitori tați. La aceste cursuri se vorbește despre pregătirea fizică și psihologică, se discută foarte mult despre alăptare, se oferă material informativ destul de amplu (cărți, pliante, pagini web, numere de telefon). În săptămanile 34-35 se realizează controlul preanestezic, se discută despre injecția epidurala, despre eventualele complicații care pot apărea în timpul nașterii și operația de cezariană în caz de urgență. În Spania, cezariana nu se realizează la cerere, se realizează doar la recomandarea obstetricianului. În cazul în care viitoarea mamă dispune de o asigurare privată, poate alege varianta operației de cezariană la cerere.
TRAVALIUL ȘI NAȘTEREA
Eu am decis să nasc în spitalul unde îmi făceam rezidențiatul, chiar dacă era la 65 km de Madrid, orașul unde noi locuim din 2007 (65 de km pe autostradă se fac în 30 de minute), pentru simplul fapt că toată sarcină mi-a fost urmărită acolo . Am decis acest lucru nu pentru că eram mai sigură pe colegii mei, ci pentru faptul că nu mai trebuia să lipsesc o zi întreagă de la muncă când aveam vizitele programate pentru analize și ecografii.
Încă din sapt 36 de sarcină am semnat un consimțământ informat pentru utilizarea injecției epidurale, aveam bagajul pregătit (cu toate că în Spania ți se pune la dispoziție tot în spital, de la halat, produse de igiena, body-uri pentru bebe). Ajunsă la spital, am fost internată într-o rezervă, mi s-a luat dosarul cu analize și ecografii (chiar dacă totul este introdus în calculator, dar în caz de urgențe nu se pierde timpul cu căutatul on-line). Soțul a stat cu mine pe toată durata internării, în rezervă este și un fotoliu-pat pe care îl poate folosi un membru al familiei. A venit anestezistul, mi-a explicat încă o data cum se realizează injecția epidurala, riscuri și beneficii și faptul că mă pot răzgândi dacă un doresc administrarea ei. Cum aș fi putut să mă ăzgandesc? Eu eram în stare să îi pup picioarele celui care a inventat-o.
Mi-a fost prezentată toată echipa medicală care urma să asiste la naștere: asistenta medicală, moașa, obstetricianul. Pentru soț și pentru mine, travaliul a reprezentat o perioadă de 12 ore pline de fericire, râsete, glume, telefoane date la familie. În momentul nașterii, tatăl poate asista, poate filma, poate realiza poze. Pitică mea s-a născut cu o problemă, avea cordonul ombilical în jurul gâtului, a fost dusă rapid la terapie intensivă pentru stabilizare, dar în 20 min mi-a fost adusă și pusă direct la piept, moment în care a început prima discuție cu moașa despre alăptare. Mi-a explicat poziția în care trebuie ținut nou-născutul, structura sânului, cum se formează lactația, fiind amândoi implicați. Copilul a fost adus împreună cu mine în rezervă, a stat mereu acolo, o duceau din când în când la controlul de rutină (asistentă o cântarea, medicul îi făcea un control amănunțit).
Citește continuarea pe Anca’s Diary.
