Un copil devine autonom în timp, cu multe încercări, cu susținere și prezență din partea părintelui însoțitor. Începe să aibă încredere în deciziile lui dacă este lăsat să ia aceste decizii în ceea ce privește corpul lui, spațiul, timpul și intimitatea. Printre primele lucruri care încep să se manifeste din nevoia de a influența mediul înconjurător (după alegerea hainelor și dorința de a se îmbrăca singur) este amenajarea camerei. Noțiunea de camera mea apare odată cu nevoia de intimitate și odată cu dobândirea unor aspecte de autonomie. Dorește să amenajeze el însuși locul de joacă, își aranjează jucăriile, face căsuțe și ascunzișuri, îți expune lucrările, picturile etc. Dacă nu are un loc al lui pentru asta începe să ”cotropească” din spațiul comun al casei și apoi părinții se supără că cel mic își lasă jucăriile peste tot, hainele prin toate colțurile etc. De aceea, chiar dacă nu beneficiază de o cameră doar a lui ar fi bine dacă i se poate aloca un colț dintr-o cameră, un loc pe care să-l influențeze așa cum știe și cum vrea el.
Noi am trecut prin aceste situații și schimbări iar acum, în sfârșit, suntem în curs de amanajare a camerei domnișoarei (sau viitoarei camere comune a celor doi). Până una alta, vreau să țin cont de dorințele ei și să vedem din ceea ce îmi spune și arată ce poate fi și realizabil. Din punctul meu de vedere spațiul de joacă-lucru-și-dormitor vreau să fie unul funcțional (mai ales că este și destul de micuț) dar și unul cochet care să aibă amprenta ei, a viitoarei domnișoare… Vreau să fie aerisit, optimist, îmbietor la relaxare, la citit, somn lin și joacă liberă și frumoasă. Până una alta aș vrea să vă arăt ce dorințe are domnișoara mea. Nu sunt foarte exagerate, nu-i așa?
Voi cum v-ați descurcat cu astfel de aranjamente? Ați ținut cont de dorințele copiilor atunci când a fost vorba de colțul lor din casă (sau camera lor)? Cum s-au aranjat lucrurile după aceea?
Surse foto Pinterest
