În secolul XVIII, un lord britanic, mare amator de jocuri de cărți, l-a rugat pe valetul său să îi pregătească o bucată de carne între două felii de pâine. “Invenția” îl ajuta să mânânce în timp ce juca cărți, fără să folosească cuțit și furculiță și fără să se murdărească pe mâini și implicit să strice cărțile de joc. John Montagu, 4th Earl of Sandwich a intrat astfel în istorie ca nașul sandwich-ului – pe măsură ce și alți jucători de la masă au început să ceara o porție “la fel ca a lui Sandwich”.
Sandwich-ul este probabil singurul fel de mâncare pe care oricine se pricepe să îl facă. Inclusiv eu. Nu sunt mare bucătar dar indiferent ce aș prepara, am o bucurie imensă să fac ceva pentru ai mei sau pentru prieteni. Mă gândesc că n-aș fi departe de adevăr dacă aș zice că bucuria asta este responsabilă pentru popularitatea diferitelor forme de găteli.
Îmi aduc aminte că atunci când eram copil aveam un tăietor manual – un cuțit mare sub formă de disc zimțat, cu o manivelă, așezat vertical pe un suport care puteam să îl reglez astfel încât felia să fie mai groasă sau mai subțire – tăietor care era probabil jucăria mea favorită din bucătărie. Tăiam pâine, cașcaval, salam – și feliile ieșeau exact cum vroiam eu. Apoi bineînțeles era bucuria pregătiri unui sandwich – unul dintre cele preferate fiind cel cu pâine, unt, sare și cașcaval. Târziu am descoperit frunzele de salată sau rondelele de roșii. Probabil asta explică și de ce Ioana nu este cea mai bună prietenă a legumelor – nici mie nu îmi plăceau când eram de vârsta ei.
Când plecam în vreo excursie pe munte, sau când mergeam la drum lung cu mașina cu ai mei – îmi aduc aminte că sandwich-urile făcute de mama mea aveau ceva magic. Erau atât de bune încât mă teleportau instantaneu acasă. Nu știu de ce – dar când făceam schimb cu alții copii – mereu eram dezamăgit – sandwich-urile mele erau întodeauna cele mai bune.
Acum încerc să re-creez aceași magie pregătind pentru ai mei – zilele trecute am avut ocazia să pregătesc câteva sandwich-uri pentru copii și doamna care mă suportă de mai bine de 16 ani. M-a ajutat și Ioana, m-am descurcat și singur. Indiferent cât de ne-atrași de mâncare sunt cei mici (de la caz la caz – Ioana cade în aceată categorie – însă frasu Iancu e un mâncău) întotdeauna poți inventa cu ușurință mici jocuri care să îi facă interesați.
Acum încercați să vă imaginați ce formă iau feliile (de cașcaval, de exemplu) – dacă le tăiați cu un cuțit normal, eventual unul micuț, de unt – ale mele zău că sunt extrem de ciudate – ba prea groase, ba subțiri, și când crezi că ai nimerit felia perfectă cuțitul zdrang pe masă – trezește toată casa. Sau poate sunt doar eu neîndemânatic – dar cu siguranță sunt fanul ingredientelor gata feliate – care fac totul mult mai ușor – de exemplu Hochland Cașcaval Felii – afumat sau clasic – foarte gustos și lăptos – și după cum mi-a povestit doamna – foarte atent preparat – că deh, a fost în vizită la fabrică.
Apropo de jocuri, cel mai la îndemână, de exemplu, mi-a fost să fac niște fețe haioase – folosind o felie de pâine cu cașcaval ca și față, am adăugat ochișori din bucățele de roșii roșii, sprâncene din rucola, un nas dintr-o feliuță de ardei verde și gura dintr-o feliuță de roșie galbenă. Iar dacă după role-play-ul cu sandwich happy faces tot nu vrea să guște – nu face nimic – sandwich-ul este foarte bun și pentru adulți.
A fost un exercițiu bun – cum domnișoara a început de luni școala – parte din rutina fiecărei dimineți este să pregătim sandwich-ul sau gustarea pentru la școală – iar senzația de a pregăti ceva pentru cei dragi, fără ca ei să știe ce supriză vor găsi de la tine în timpul zilei când ești prins în prezentări și întâlniri – este greu de înlocuit. Practic – Hochland Cașcaval Felii – mă ajută să am grijă de cei dragi și atunci când nu sunt lângă ei. Ne place să ne facem tot felul de suprize – că e un bilețel ascuns în penar, o bomboană într-un buzunar al ghiozdanului sau un sandwich haios în pachețel – și suprizele mereu se întorc – colegii pot să confirme că nu de puține ori am găsit tot felul de păpușele și jucărele prin buzunarele de la haină sau geantă.
M-am bucurat de joaca propusă de Hochland – am fost alături de ai mei, ne-am jucat, am râs, am făcut toate combinațiile posibile de sandwich-uri cu cașcaval felii – și am făcut multe poze faine – mai vrem!
Voi pregătiți pachețelul de dimineața? Ce puneți în el? Chiar am nevoie de idei 🙂
