Suntem pe fast-forward…am impresia ca totul se deruleaza foarte repede, ziua trece foarte repede, somnul se termina foarte repede, noaptea e prea scurta, acusica vine iar ora de baita…parca nu reusesc sa prind din urma treburile. Ma gandesc pe ce planeta sa ma duc ca ziua sa aiba iar 24 de ore si nu 18 sau cate o mai avea acum (cel putin ca senzatie…).
Dar pana ajungem pe alte planete, mai intai tre sa ne ocupam de ce e pe aici. Din pacate n-am mai apucat sa urmaresc mamicile dragi si cu ce mai zic/fac ele, daca apuc sa citesc una alta, in niciun caz sa mai scriu vreun comentariu. Am lasat balta totul si m-am concentrat pe alte aspecte, cum ar fi cititul de-adevaratelea (adica din carti de hartie si nu pe ecran), gatit, umblat…d-astea de zici ca le faci tot timpul. Dar uite ca iti iau tot timpul.

A fost o perioada frumoasa in postul Craciunului, asa… de stat asa cu tine insati, de citit carti pentru suflet, de meditat…

Printre picaturi am descoperit ca exista si altfel de mancaruri si ca gatitul nu e chiar atat de ingrozitor si istovitor, ca exista retete rapide si ultra-gustoase, ca exista un magazin chinezesc (in Colentina) de unde poti sa cumperi: taietei de fasole verde, urechi de lemn, alge, sosuri de soia sau susan si care merg asa de bine in dieta-de-post(sau mai bine zis in dieta si post)…hmmm..o minune…
Si nu in ultimul rand am descoperit ce bunataturi poti sa faci din legume crude…da da…s-ar zice ca e noua moda sa mananci raw – dar eu zic ca este cu adevarat minunat si usor si nu mai zic, sanatos si gustos. Da, iti trebuie tot felul de masinarii (de exemplu cea de deshidratat), tot felul de oleaginoase (care, fie vorba intre noi sunt ingrozitor de scumpe) dar pentru majoritatea iti trebuie un blender si …nitel curaj. De exemplu suntem total innebuniti dupa pateul asta de masline, nu mai zic ca am mancat saptamanile astea la avocado cat n-am mancat intr-o viata intreaga…si e tare bun!! Asa ca incet incet, las lenea la o parte, fac cumparaturi zilnic (cate putin dar bun) si gatesc si mai zilnic (asta nu e bine dar nici chiar rau) si mancam super-delicios 🙂

Si ocupate cu gatitul, notatul retetelor, alergatul dupa cadouri, statul pe intuneric ore in sir, seri la rand, din cauza de intrerupt curent electric, printre reclamatii la Enel si joaca pe intuneric, nici nu mi-am dat seama ca a venit si Craciunul. Din pacate nu ne-a prins prea bine, little miss s-a procopsit cu o raceala care a dat in multi muci, raguseala (de nu mai putea sa planga), tuse si tot tacamul. Pofta de mancare, putina cata mai era, disparuse complet, un canin si-a mijit capul chiar in ziua de Craciun si un al doilea se pregateste sa devasteze totul in cale, mai ales somnurile noastre.

Craciunul a venit cu brad impodobit si o minunata bucatarie pentru little miss. Ca si anul trecut, Mosul a fost cel care a adus bradutul si probabil, ca la orice copil mai mare sau mai mic, incantarea a fost pe masura asteptarilor si la domnisoara noastra. Am pastrat si noi cateva globulete (handmade) sa impodobim bradul Mosului, ne-am jucat de-a gatitul, am primit vizite, am fost in vizite, am strambat dieta cu cozonaci si sarmale, am facut planuri si am inceput sa visam si uite asa ne-a prins si Revelionul…

Intre timp, tot de Craciun, am avut o surpriza, fata noastra draga a inceput sa manance. Ce-i drept ca nu orice, s-a fixat pe ou, peste si fructe, dar oricum, a gustat si cozonac si prajitura de casa (fara zahar), a baut si suc de portocale (pentru noi sunt niste mari cuceriri 🙂 ) Ba chiar si ceai (cu cescutele micute de portelan de la ikea…)

Cat despre noaptea de pomina, draga noastra domnisoara, intuind ca se intampla ceva foarte important in seara cu pricina si complet hipnotizata de preambulul de artificii si petarde care brazdau strada noastra inainte de a bate ceasul 12 noaptea, s-a hotarat ca ar fi bine sa nu mai doarma…si uite asa se apropia Anul Nou si cand mai erau vreo 5minute, luand-o in brate sa o imbrac sa iesim afara la artificii, a adormit lemn-bustean pe mine si chiar daca am incercat noi (nu prea tare, ce-i drept) sa o tinem treaza sa vada artificiile, somnul a biruit orice. Mi-a parut rau pe de o parte ca stiu ca isi dorea tare mult sa vada focurile pe cer (mai ales ca de cand se lasase seara statea numai agatata pe geam sa vada ce se mai petrece) dar mi-a parut bine sa iau o pauza de la alergat toata ziua dupa ea…

Asa ca Noul An l-am primit, ca niciodata, in liniste (si in casa si in noi). Nu cred ca am fost in vreun an mai relaxata, mai impacata, mai detasata de ce inseamna la noi petrecerea Revelionului. Si nu regret nicio secunda ca am avut linistea si impacarea si detasarea…