Dacă până acum am avut evenimente dedicate părinților, săptămâna trecută, pe 11 februarie, discuțiile au fost axate pe viața de cuplu, ce oferim într-un cuplu și care ne sunt așteptările. Simplu, ar spune unii, foarte complicată însă punerea în practică spun alții.
Primul lucru pe care l-a spus Cati Călin, de la Centrul de Dezvoltare Personală AmaneSer, a fost o comparație cu basmele, poveștile și filmele pe care le vedem și din care învățăm cu toții câte ceva despre relația de cuplu și de iubire. “Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” spun poveștile, iar întrebarea care ne vine automat este: cum au reușit asta? Hmm, aici se complică lucrurile cu adevărat.
Ce înseamnă o relație de cuplu? Metoda de comunicare ESPERE ne învață că în orice relație sunt nu două “elemente”, ci trei: cei doi oameni implicați și relația în sine, hrănită prin momente plăcute petrecute în doi. Dacă cei doi oameni pot avea așteptări și oferă ceva la schimb, relația este construită de ambii, prin comunicare, cum altfel? Fiecare din cei doi care au decis să aibă o relație (și asta se poate aplica la orice fel de relație, nu doar cea de cuplu, de iubiți) are niște așteptări, așteptări personale care pot fi unele la care celălalt, din capătul lui de relație, să răspundă sau nu. Foarte important este însă să ne exprimăm aceste așteptări sincer și să vedem apoi dacă partenerul sau partenera noastră ni le poate satisface într-un anume grad și dacă acel grad este unul satisfăcător pentru noi ori ba.
Ce aștept versus ce ofer
Oricât de ciudat ar suna la o primă vedere pentru unii, relații se construiesc și cea mai simplă modalitate este chiar de a face o listă cât mai sinceră cu ceea ce dorești versus ceea ce oferi. Odată cele două liste alcătuite de cei doi implicați în relație ei trebuie să răspundă la fel de sincer cu ce pot oferi fără a simți că fac un efort pentru acest lucru.
Sunt anumite lucruri despre care pur și simplu partenerul / partenera nu își dă seama că ar putea să le facă pentru a te face mai fericit/ă. Desigur, sunt alte lucruri care presupun un efort, dar care, odată împărțit, poate deveni mult mai mic sau chiar inexistent. Ultimele sunt lucrurile din așa-numita zonă a “intoleranței”, fie că este vorba despre monogamie, fie că vorbim despre altele pe care partenerul pur și simplu nu le poate accepta. În acest din urmă caz cel mai important lucru este conștientizarea din partea ambilor implicați în relație că, deși există sentimente, relația în sine (adică a treia componentă a unei relații de cuplu) nu poate fi hrănită corespunzător în timp.
Ce gândesc versus ce se comunică
De câte ori vi s-a întâmplat să discutați cu cineva și din cauza tonului, a unei priviri sau a atmosferei, să aveți senzația că vrea să spună cu totul altceva decât ceea ce a verbalizat cu adevărat? Așa se întâmplă și într-o relație, când cuvintele au cu totul alte înțelesuri față de cele date de cei care le emite.
Soluția? Pentru a nu distorsiona mesajul trimis de parteneri întrebăm orice. Da, poate să pară ciudat să întrebăm mereu “ce ai vrut să spui cu…?” dar este sănătos și pentru noi și pentru relație, așadar de ce să nu o facem?
Ce crede celălalt versus ce credem noi
Din fericire suntem cu toții diferiți și asta presupune că gândim și ne așteptăm la lucruri diferite. Atât de diferite încât nu avem nici cum să le ghicim pentru ceilalți (și aici intervine din nou importanța comunicării clare a așteptărilor față de partener) și nici nu avem cum să proiectăm asupra celuilalt anumite dorințe / idei / sentimente. Una dintre puținele negații ale metodei ESPERE este aceea că nu avem voie în nicio situație să proiectăm asupra partenerului un anumit lucru.
“Știu eu că ai gândit așa”, “Ești obosit, din cauza aceasta reacționezi astfel”, “Nu cred că tu nu-ți dorești asta!”, “Sunt convinsă că îți vei schimba părerea, așa că facem cum cred eu”, “Iar ai uitat să faci asta, ție chiar nu-ți pasă de mine? Știi foarte bine că mă supără rău?!” – de câte ori nu am zis cu toții unele dintre cuvintele de mai sus? Și de câte ori am aflat la final că lucrurile nu au stat nici pe departe așa și nu doar că ne-am înșelat, dar am avut niște așteptări false de la cineva care a spus de la început, sincer, care îi sunt sentimentele cu privire la un anume lucru. Bărbații gândesc și acționează rațional și femeile sentimental. Gândiți-vă la asta atunci când, după o ceartă partenerul vă lasă singure, el crezând că de asta aveți nevoie, și când colo voi doreați să aveți pe cineva cu care să discutați problemele…
Soluția? Nu avem cum să cunoaștem niciodată o persoană încât să știm ce gândește și ce dorește, putem comunica și acționa doar în concordanță cu sentimentele și dorințele noastre.
Din iubiți… în părinți?
“Când am devenit părinți am avut alte priorități” – auzim des acest lucru și ni se parte cât se poate de real. Adevărul este nu că s-au schimbat prioritățile, ci că au apărut altele importante, pentru că au apărut și alte roluri. Dacă până la un copil un soț și o soție de de exemplu aveau doar rolul de soț și de soție în relația lor, odată ce bebelușul a venit pe lume soțul va avea și rolul de tată, iar soția de mamă, deci vor exista două relații ce trebuie hrănite: relația de soț-soție și relația de mamă-tată-copil.
Hrănirea relației de cuplu este la fel de importantă precum dezvoltarea și susținerea celei de părinți și la fel de important este faptul că trebuie să înțelegem că sunt diferite.
Cam asta a fost, foarte pe scurt, întâlnirea “Relații fericite, familii fericite – ediția #4 – M-am săturat să mă cert cu tine!” următorul eveniment din seria “Events by UrbanKid.ro” – Stylish Spring by Promenada, citiți mai multe detalii despre eveniment!
