Prindeti-i pe prichindei3 min read

Zilele trecute am iesit cu o mamica la o cafea (da, da…chiar la Starbucks). Fetele ei merg la aceeasi scoala ca si Catinca, si, pentru ca lumea este mica, si mamica cu pricina este fotograf de copii. Dintr-una intr-alta m-a intrebat ce varsta imi place sa fotografiez. L-am aratat pe Serban, care se juca prin iarba pe langa noi si i-am raspuns: “varsta lui”. Mamica cu pricina a facut niste ochi mari si s-a uitat la mine de parca as fi turbat brusc. Serban are 21 de luni si este recunoscut printre fotografi ca orice copil intre 1 an si 3 ani o sa-ti dea mari batai de cap.
Multi fotografi refuza sa lucreze cu copii intre 1 an si 3 ani. De ce? Pentru ca este varsta la care au invatat sa mearga singuri (ceea ce inseamna ca pot fugi de tine, si chiar or s-o faca cu mare placere) si nu au ajuns inca la varsta la care sa “pozeze” in fata aparatului. Ba mai mult, nu-i poti controla, nu le poti spune in ce pozitie sa stea, cum sa intoarca capul, unde sa se uite, ce gest sa faca.
Dar mie exact asta imi place la ei! Faptul ca asta este varsta la care sunt naturali, ca or sa rada cu la fel de multa pofta cu cat or sa fuga de mine, iar supararea si lacrimile lor or sa fie la fel de naturale si intense. Bine-bine, imi place mie de prichindei, dar cum am sa-i prind sa-i fotografiez… o sa ma intrebati.
In primul rand am sa transform totul intr-o joaca si cumva am sa-i las pe ei sa ghideze sedinta foto. In loc sa le spun eu unde sa stea ii las pe ei sa vad unde se aseaza. In loc sa le spun ce fel de gest sa faca, ii las pe ei sa se joace si in joaca lor sa-i prind facand gesturile naturale. Iar daca vreau musai zambete, apoi nu le spun “Say cheese” ci implic unul dintre parinti. Totul se face prin 1-2-3 si repetitie.
In spatele peretelui este o banca, pe care Serban s-a suit foarte natural sa vada ce este in partea cealalta. Doar ca fiind micut de inaltime, abia daca i se vedea varful nasului de dupa perete, asa ca l-am rugat pe Sabin sa-l ridice un pic. Si uite asa a inceput joaca. Eu numaram 1-2-3, Sabin stia ca la “3” trebuie sa-l ridice, caci ii fac poza. Serban se distra de minune si ca atare, radea cu gura pana la urechi. Si pentru ca fara repetitie nu ar fi distractie, am numarat 1-2-3, iar Sabin l-a ridicat de multe ori. Bineinteles ca Sabin se ascunde dupa perete indeajuns incat sa para ca Serban se distreaza de unul singur.
Pe Kalise am dus-o impreuna cu sora ei, Catinca si Serban intr-un parc plin de trandafiri. I-am lasat sa alerge si sa exploreze nelimitati, iar eu i-am urmarit ca un paparazi incercand sa le surprind in imagini bucuria. La noi in gasca, Kalise este deja vestita pentru expresiile pe care le face, asa ca imaginea de “rock’n’roll girl” nu ne-a luat prin surprindere, ba chiar ne-a amuzat din plin.

Si, dupa cum ziceam, daca au invatat sa merga or sa fuga cu placere de fotograf. Exact asta a facut si Ashna! Gagica asta mica era pusa pe sotii, asa ca ne-a dat mari batai de cap mie si mamei ei. Nu ar fi stat locului nici o secunda si se distra copios intoarcandu-mi spatele si fugind de mine.

Distractie placuta la fotografiat!