Luminiţa are de scris o compunere care să se numească “amintirea“, să înceapă cu enunţul “îmi amintesc cu drag de copacul de pe dealul din spatele casei bunicilor, care stăpâneşte cu coroana-i măreaţă întreg satul” şi în care să descrie imaginea unui copac.
Luminiţa s-a gândit deja la cum ar putea să arate compunerea şi vrea să lege de fiecare element al copacului o amintire. Aşa că primul pui de compunere va fi chiar ideea ei 🙂
Pui de compunere – Copacul cu amintiri
– crengile îţi amintesc cum te cocoţai tu în copac şi parcă el te primea şi te ţinea în braţe
– coroana de frunze era ca un alcov răcoros în care te simţeai prinţesa pădurii
– păsările care populau “coroana măreaţă” erau ca propriul tău cor, care te încânta în serile de vară
– îţi imaginai că trunchiul gros şi impunător este un tunel către o altă lume…
– când ai fost ultima dată la bunici, ai lăsat un mesaj pe scoaţa copacului, pentru ca şi el să-şi amintească mereu de tine, aşa cum îţi aminteşti tu de el… [care era mesajul?]
Pui de compunere – Copacul fermecat
Un copac “adevărat” are rădăcini, trunchi, crengi, rămurele, frunze şi eventual şi flori. Imaginează-ţi toate elementele astea la un copac fermecat…
Poate are rădăcinile roz în aer, poate trunchiul este format din fâşii subţiri de tot, ca firele de păr şi printre ele se vede cu respiră copacul. Poate că frunzele îşi schimbă forma şi culoarea în funcţie de dispoziţia celui care priveşte copacul… Şi mai departe sunt sigură că vă descurcaţi voi… 🙂
În funcţie de cum arată copacul tău, inventează-ţi şi nişte amintiri legate de el şi… gata!
Spor la scris!
