Analiza subiectului: la cât de sec sună “compunere despre pisică” aş zice că e subiect de zoologie, nu de limba română, dar măcar e mai puţin vag decât “despre anotimpuri” sau mai ştiu eu ce. Mi se pare mai puţin vag pentru că sunt mult mai puţin inspirată să mă duc prin lanuri de floarea soarelui decât la subiectele precedente. Dar să vedem ce se poate face…

Pui de compunere 1 – De ce nu o să-mi iau niciodată pisică
– O poveste traumazizantă din copilăria voastră imaginară, când stăteaţi la casă şi vecinii aveau o pisică malefică. Când eraţi mici de tot şi stăteaţi în scăunelul de copil la masă, cu farfuria în faţă aşteptând înfometaţi ca mama să termine de spălat vase, pisica malefică se strecura pe geam şi vă mânca jumătate din mâncare. Malefică fiind, avea blana ca de cameleon, aşa că deşi mama se întorcea când auzea urletele voastre disperate, nu vedea pisica şi îşi vedea mai departe de vase. Noaptea, pisica venea la voi în cameră şi vă dezvelea, vă strica jucăriile şi puteaţi jura că o auziţi chicotind malefic în timp ce îşi înfigea ghearele în păpuşa / soldăţelul preferat. Când ieşeaţi la joacă vă fura mingea, vă rodea cablul de frână de la bicicletă etc.
– Pentru că sunteţi convinşi că undeva prin anii ’90, pisicile au făcut un pact cu şobolanii de a înceta războiul lor secular pentru a se alia şi a cuceri oraşul. Scrieţi despre dovezile irefutabile care v-au făcut să ajungeţi la această concluzie şi despre consecinţele devastatoare ce ar decurge din faptul că oamenii refuză să vă ia teoria în serios.
– Dacă într-adevăr aveţi boală pe pisici, explicaţi în ce fel vă scoate din minţi fiecare gest al unei pisici.

Pui de compunere 2 – De ce nu voi avea niciodată destule pisici
– Vreţi să creaţi o rasă nouă de pisici, care să armonizeze cele mai frumoase trăsături ale raselor existente. Daţi un nume rasei noi (Pisicus Movus, Uber Pisica, Pisi 2007 etc.) şi descrieţi-i caracteristicile. Este evident că din încrucişarea atâtor rase de pisici se vor produce unele mutaţii genetice care vor face noua voastră pisică foarte specială: va fi foarte dresabilă, se va juca cu mingea sau vă va aduce băţul pe care îl aruncaţi pe geam de la etajul cinci, va şti să dea din coadă şi a bucurie, nu doar a nervi şi va putea să vă ajute cu temele până terminaţi liceul (pentru teme de facultate trebuie ca specia să se mai “învechească” un pic).
– Părinţii voştri au nişte prieteni care tot vin în vizită şi pe care nu-i suportaţi, pentru că sunt genul de oameni care, când vă văd, nu ştiu să facă altceva decât să vă zică “vaaaaaaaai, ce-ai mai crescut!” şi să vă ciupească de obraji. Plus că scuipă când vorbesc. Aţi observat că nici pisica voastră nu-i suportă şi le face viaţa amară de fiecare dată când vin pe la voi. Le dă gecile jos din cuier, le aruncă pantofii de la geam, se freacă de picioarele lor până îi umple de păr şi din când în când se face că alunecă şi îi zgârie pe glezne, îşi aduce bolul cu mâncare şi îl varsă accidental în geanta doamnei (şi ştim cu toţii cum miroase mâncarea de pisică!) etc. Când oamenii ăştia insuportabili sunt la voi în vizită, nu puteţi decât să visaţi la cât de frumos ar fi să aveţi mii pisici – descrieţi ce vă imaginaţi că s-ar întâmpla atunci.

Pui de compunere 3 – Înapoi pe Marte
– Pisica marţiană: se ştie limpede că pe marte există o singură pisică. Marţienii sunt înnebuniţi după pisici, aşa că o pasează de la unii la alţii în mod organizat, astfel încât fiecare familie să o aibă acasă timp de o zi. Problema este că pisica este total distrusă emoţional de faptul că nu are şi ea o familie a ei, aşa că, deşi se trage dintr-o pisică pământeană, comportamentul ei este foarte diferit din cauza traumelor psihologice: nu mănâncă încet şi tacticos, pentru că nu ştie niciodată cum va găti următoarea familie, aşa că atunci când dă de mâncare bună, hăpăie tot în cinci secunde, ca un câine; nu ştie să toarcă, pentru că prima dată când a tors, copiii din familia în care era s-au speriat cumplit şi părinţii, crezând că le-a făcut ceva rău, au aruncat-o pe geam (foarte nasol, pentru că se ştie că toate clădirile pe Marte sunt construite în aşa fel încât parterul este la 10m înălţime de sol); nu-şi scoate niciodată gheruţele din teacă, pentru că ultima dată când a făcut-o era în custodia unei manechiuriste, care i le-a pilit şi i le-a dat cu ojă roz (vă daţi seama ce umilinţă?!); se sperie de moarte când vede chiar şi cel mai mic şi pricăjit şoricel pentru că… etc. etc. etc.

Gata. Spor la scris!