Temă: compunere despre pâinea sfântă de pe masă, în care bobul de grâu poate vorbi.

Pui de compunere 1: Bobul de grâu își amintește totul, fix din ziua în care el a fost sădit cu drag de o bunică pe un câmp. Vă povestește cum a fost udat și a început să crească, cum ploile l-au ajutat și cum frigul uneori l-a făcut să se acopere de pământ pentru că îi era tare frig, cum mai mulți oameni au venit cu utilajele pentru a-l tăia și cum a ajuns într-o fabrică unde s-a transformat în mii și mii de pulberi fine de făină. Apoi făina a ajuns în pungi de hârtie pe raftul unui supermarket și a fost cumpărată de o gospodină pentru a o transforma în pâine. Dacă vreți puteți povesti și despre cum mama voastră a luat făina pentru a o amesteca cu apă și alte ingrediente și cum bobul de grâu a simțit căldura de la cuptor și a început să crească, cum s-a transformat apoi în pâine și aștepta mândru să fie gustat de voi…
Pui de compunere 2: o vrăjitoare a vrăjit tot câmpul pentru a opri grâul să crească. Astfel, vrăjitoarea dorea ca oamenii dintr-un sat uitat de lume să nu aibă ce pune pe masă și să o slăvească pe ea, pentru a avea mâncare. Un bob de grâu mai curajos a decis însă să nu facă ce dorea vrăjitoarea și să crească atât de mare, că toți sătenii au avut făină. Când a văzut asta, vrăjitoarea s-a înfuriat, cum de a avut bobul de grâu atât de mult curaj să facă asta, așa că a transformat toată făina în apă, numai că bobul de grâu a cerut ajutorul porumbului care a crescut mare și sănătos pentru săteni.
Pui de compunere 3: să ne imaginăm că toate boabele de grâu din lume erau în grija unui bunic. El trebuia să le ducă la un rege care să le transforme în pâine și mâncare pentru toată lumea, numai că în drum spre împărăție s-a oprit la un local pentru un pahar cu apă și un pic de odihnă.
În acest timp, un sătean a furat tot grâul, iar când bunicul a ieșit din local s-a trezit cu o căruță goală, în care a rămas un singur spic de grâu. În două zile trebuia să ajungă la împărat pentru a lăsa grâul, iar el nu avea nimic altceva decât doi cai, o căruță goală și un spic de grâu.
Spicul însă putea vorbi și i-a povestit că cel care a furat grâul nu era nimeni altul decât un tâlhar ce dorea să vândă grâul altei împărății în schimbul unei căruțe cu aur. Cum tâlharul lăsase în urma lui un șir de grâu, bunicul ia luat urma și s-a dus pentru a vedea cum poate recupera grâul… (de aici vă las pe voi să continuați)